Top politic. Martie 2010

de Cornel CIUREA

Despre curajul sau prostia lui Muruianu
Ion Muruianu, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie a fost sancţionat pentru faptul că i-a numit pe jurnalişti „cîini turbaţi”. Dincolo de toată tevatura, legată de acest caz, ne putem întreba dacă un funcţionar public îşi poate permite să se certe, totuşi, cu presa. Personal, cred că da. Funcţionarul public se poate şi el supăra şi ocărî presa, la fel precum presa îi mătrăşeşte, să zicem, pe politicieni. Presa, în general, poate face la fel de mult rău, cît şi bine. Dacă nu mă credeţi, citiţi-l pe Giovani Sartori despre crearea de către televiziune a lui homo videns - omul care doar vede dar nu înţelege. E vorba de un tip care a lăsat cititul şi se bungheşte toată ziua la televizor, căutînd senzaţionalul şi spectacularul. Şi, cu toate acestea, declaraţia lui Muruianu mi s-a părut neelegantă. Şi presa poate fi criticată, da, dar fără depăşirea cadrului de inteligenţă. Pertinenţa contează. Limbajul unui măcelar nu are ce căuta în vocabularul unui judecător. Asta se referă mai ales la judecătorii care nu-l citesc pe Sartori şi care, aidoma lui Muruianu, trebuie să consulte dicţionarul pentru a afla semnificaţia cuvîntului „turbat”.

Ministrii pleacă din Parlament. Nantoi – vine
Recent, miniştrii PD, PLDM şi AMN (unii) s-au îndurat şi au renunţat la mandatele lor de deputat în favoarea funcţiilor din Guvern. Primul, vă amintim, a plecat vice-ministrul la Externe, Andrei Popov, urmat, ulterior, de miniştrii Valeriu Lazăr, Marcel Răducan, Valentina Buliga iar, mai recent, şi Leonid Bujor. Printre ultimii s-a hotărît şi Vlad Filat, care pînă nu demult nu prea accepta o asemenea idee, fiind sigur că e în stare să facă ambele joburi. Este un mare mister, de ce frunţile clasei noastre politice se ţin ţeapăn pe poziţii, nedorind să cedeze funcţiile din parlament colegilor săi de partid, care, din cîte ştim, au stat în ultima vreme ca pe ace, înnegriţi la ficat, înghiţindu-şi cu greu amarul. Şi care mai stau, de fapt, pentru că „foştii” continuă să facă naveta şi la Guvern şi în Parlament, pînă vor fi promovaţi, legal, în drepturi „urmaşii” lor. Culmea, la plecare toţi membrii cabinetului sugerau că se despart de fotoliul de parlamentar pentru a se deda cu trup şi suflet „meseriei” de ministru. Ei bine, noi avem dreptul să punem la îndoială această.... ardoare. Am fi tentaţi să credem că miniştrii au plecat (vor pleca) la ministere, pentru că expiră cele şase luni legale, în care se putea de stat şi la Parlament şi la Guvern.

Ceea ce înţelegem e că spiritul de echipă din partidele noastre lasă de dorit. Deviza politicii noastre este – „eu, ş-apăi tu”. Dar, în fine, „vremea trece, vremea vine...” şi, în sfîrşit, îl vom vedea cu această ocazie în Parlament şi pe Oazu Nantoi. Asta înseamnă că şedinţele Parlamentului vor deveni mai interesante.

Televiziunea în mîini bune?
Televiziunea a încăput pe mîna Angelei Sîrbu. Fosta şefă a CIJ-ului (chiar dacă incorectă, această abreviere este mult mai sonoră decît cea nouă – CJI) vine din Cehia pentru a-şi realiza visul ei de-o viaţă – o televiziune publică imparţială, echidistantă şi pluralistă. S-ar părea, la prima vedere, că totul ar trebui să meargă strună iar TVM va arăta doar ceea ce place publicului. Ba bine că nu. În general, visele nu totdeauna cad bine realităţii, iar Angela Sîrbu va avea de înfruntat un sistem care nu-i deprins să cedeze deloc în faţa ghionturilor, fie ele şi din partea unei doamne cu alură de Janna d’Arc. Totul va fi împotriva ei. Va avea de ales între resemnarea ruşinoasă  în faţa politicienilor iubitori de laudă,  jurnaliştilor comozi, funcţionarilor perfizi şi rebeliunea tenace, dar obositoare şi fără prea mari sorţi de izbîndă. Mi se pare prea plăpîndă pentru frontul în care intră. Ar avea nevoie de o escortă jurnalistică, cu destinaţie specială.