Top cultură. Septembrie 2010

de Constantin CHEIANU

O revoluţie furată
Cea mai tulburătoare carte despre evenimentele din 7 aprilie 2009 nu a scris-o unul din cei circa trei sute de membri ai Uniunii Scriitorilor din Moldova. Şi nici vreun istoric sau politolog. Cea mai tulburătoare carte despre dramaticul episod a scris-o o adolescentă de 17 ani pe numele ei Maria Paula Erizanu.

„Aceasta e revoluţia mea. Furaţi-mi-o” este titlul volumului apărut la editura Cartier şi lansat la Librăria din Centru, momentul cuprinzând şi un mic spectacol cu fragmente din volum.  „M-am născut pe 2 mai 1992, spune într-un scurt „cv” autoarea. Era sâmbătă, de la etajul de sus al maternităţii se auzeau exploziile din războiul transnistrean. La 2 ani mă cununam de 5 ori pe zi cu verişorul meu. La 5 ani vroiam să devin călugăriţă. La 12 ani am început să practic karate tradiţional. La 16 ani visam la o revoluţie.”
Anul trecut visul fetei s-a împlinit. Iar anul acesta vedem cum se împlineşte ultima parte a titlului cărţii ei.

„REVISTA LA PLIC”
A apărut cel de-al patrulea număr al „Revistei la plic”, „cea mai nouă publicaţie culturală din Republica Moldova şi România”, condusă de artistul plastic Vladimir Us şi de scriitorul Dumitru Crudu.

Tema numărului este „Patriotismul”, texte cu acest subiect semnând mai mulţi scriitori şi intelectuali din Republica Moldova şi România.

Lansarea numărului s-a produs în cunoscutul deja spaţiu „Apartament deschis” de pe strada Bucureşti 69/1, pe o căldură de 35 de grade, care putea fi potolită doar cu o bere pe care o primeai ca nagruzkă la revista cumpărată.

Cea mai frumoasă expoziţie a anului
Centrul expoziţional „Brâncuşi” a găzduit în luna august poate cea mai frumoasă  expoziţie a anului, personala lui Teodor Buzu, artist plastic basarabean, stabilit de douăzeci şi trei de ani în Cehia. Cu ocazia aceasta ne-am convins o dată în plus că pentru a intra în Uniunea Europeană Republica Moldova trebuie să locuiască cel puţin 23 de ani în Cehia. Deşi poartă unele însemne ale stilului specific artei de la noi, pânzele lui Buzu s-au rupt, de fapt, de contextul strâmt basarabean, integrându-se în lumea artelor europene. Cei care au vizitat expoziţia nu au putut să nu constate că se află în faţa unui univers plastic cu totul diferit de cel cu care ochiul nostru s-a obişnuit aici, acasă.

„Pe om poţi să-l smulgi din ţara lui. Dar nu poţi să smulgi ţara din om”, a spus frumos artistul la vernisaj.