Top cultură. Noiembrie 2009

de Constantin CHEIANU

CUM AM „FURAT-O” PE HERTA MULLER

Cunoaşteţi deja că laureatul Nobel pentru Literatură de anul acesta este Herta Muller, scriitoare germană, originară din România.
De fiecare dată cînd este anunţat numele învingătorului, fiecare dintre noi probabil încearcă să-şi amintească dacă a citit ceva de acest autor. Cu Herta Muller nu a trebuit să stau prea mult pe gînduri, întrucît am o amintire intensă legată de una din cărţile ei, pe care o voi dezvălui acum, în premieră, nu fără jenă şi teamă.

Cu mulţi ani în urmă unul dintre colegii mei scriitori avea să-mi împrumute pentru o săptămînă cartea unei autoare despre care auzeam pentru prima dată, Herta Muller. Cartea se chema „Încă de pe atunci Vulpea era Vînătorul” şi am găsit în ea o scriitură care pur şi simplu m-a vrăjit.

Dacă nu aţi realizat pînă aici ce a urmat, vă spun tot eu. Colegul a uitat să mi-o ceară peste o săptămînă, după care, în următoarea săptămînă a venit rîndul meu să mă prefac mort în popuşoi. Şi aşa o am pînă astăzi pe Herta Muller în biblioteca mea.

Acum mă întreb cu fiori reci: „Şi dacă acest coleg citeşte „VIP magazin”?...”.

PETRU HADÎRCA LA BUCUREŞTI

Nu l-aţi mai văzut demult pe actorul şi regizorul Petrică Hadîrcă la Chişinău? Nu e de mirare. După ce Voronin l-a forţat să plece din fruntea Naţionalului din Chişinău, cunoscutul om de teatru a desfăşurat o prodigioasă activitate de regizor peste Prut. Ultima premieră, care îi poartă semnătura şi la care am avut şansa să asist, s-a produs în octombrie, la teatrul bucureştean „Nottara” şi se numeşte „În piaţa Vladimir”, după piesa rusoaicei Ludmila Razumovskaia. Dacă mergeţi să-l vedeţi, nu vă aşteptaţi la o comedie, cum ne-a obişnuit Hadîrcă. Este o piesă plină de melancolie, despre două fiinţe în etate, strivite de viaţă şi de semeni. Am fost surprins să văd că Hadîrcă stăpîneşte atît de bine şi acest registru al dramei.

...Şi dacă Voronin nu mai este preşedinte, înseamnă că Hadîrcă e timpul să revină acasă. Ce zice, oare, Alianţa pentru Integrare Europeană în acest sens?...

„CONTRAFORT” LA 15 ANI

Revista tinerilor scriitori din Moldova”, cum e scris pe frontispiciul „Contrafort”-ului, a împlinit zilele acestea cincisprezece ani de existenţă. Chiar dacă  cei doi fondatori şi conducători ai publicaţiei, Vasile Gîrneţ şi Vitalie Ciobanu, se află deja în preajma hotarului „semicentenarului” (Vasile l-a şi depăşit cu succes) revista nu şi-a dezminţit niciodată titulatura. Zeci de nume noi de autori basarabeni s-au lansat în aceşti ani la „Contrafort”, unele dintre ele devenind în timp cunoscute atît la noi, cît şi în România.
„Contrafort” continuă să mi se pară, în Basarabia, o revistă uşor „extraterestră”. Nu ştiu cum reuşesc cei doi colegi ai noştri să o ferească cu atîta grijă de provincialismul, amatorismul şi celelalte „isme” atît de proprii locului.

Să ne felicităm toţi cei care ne considerăm „copiii Perestroikăi” cu această aniversare, care numără, de fapt, anii maturizării noastre intelectuale.