Top 3 cultură

de Andrei Porubin

1. Val Butnaru
dramaturg şi ziarist

pentru cel mai neaşteptat proiect de teatru

Val Butnaru nu renunţă la marea sa dragoste, dramaturgia, şi, pe lângă „Jurnal de Chişinău”, lansează un minunat proiect privat - “Teatrul fără nume”.

Inspirata colaborare dintre dramaturgul Val Butnaru şi  regizorul Anatol Durbală la spectacolul “Avant de mourir” mi-a amintit de constituirea, la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, a Teatrului de Buzunar cu piesa “Legături primejdioase” – o apariţie la fel de spontană, interesantă şi provocatoare. Dincolo de tematica emigrării, a copiilor părăsiţi şi a satelor rămase  pustii ca urmare a exodului “în Europa”,  “Teatrul fără nume”, botezat astfel de chiar Val Butnaru, prezintă o poveste de iubire care-şi deapănă drama într-un subsol al Parisului. E, aşadar, o “love story” fără viitor”, sortită morţii, precizează regizorul Anatol Durbală, o poveste de dragoste fără nici un sărut, nici o îmbrăţişare, nici o atingere, cu excepţia Tangoului…” Spectacolul scoate din  anonimat numele lui Georges Boulanger,  alias Gheorghe Pantazi, un lăutar „de-al nostru, din Tulcea”... şi prezintă  înregistrarea originalului  tangou  (în Si Minor) „Avant de mourir”  a lui Boulanger... Intensitatea emotivă a reprezentaţiei este amplificată şi de  coloana muzicală – o lucrare de excepţie a maestrului Vasile Goia şi a Orchestrei dirijate de D-sa.

2. Gheorghe Ţopa
interpret de muzică uşoară

pentru 20 de ani de activitate scenică  

Dincolo de faima pe care o are, Gheorghe Ţopa rămâne o personalitate  învăluită de un oarecare  mister.

Misterul îl plasează pe artist în perimetrul unei zone intangibile, ferită de „tipăririle pe umăr” ale admiratorilor.  Gh. Ţopa nu produce scandaluri, nu dă motive de bârfe, oferă rar interviuri şi cântăreşte în cadrul acestora orice virgulă, nu şochează (poate, cu excepţia cazului când  şi-a tuns părul scurt de tot). În spectrul interpreţilor-bărbaţi de la noi, Gh. Ţopa este printre puţinii care va ieşi în scenă doar fiind convins că e îmbrăcat şi asortat „la patru ace”. Chiar dacă, în ultimii ani, nu a fost de foarte multe ori cap de afiş, biletele la spectacolul  omagial al lui Gheorghe Ţopa s-au consumat cu mult până la ziua evenimentului. Mulţi au preferat să stea în picioare... şi să cânte împreună cu artistul “Fata tatii” sau “Antonela” şi, fireşte, „Veniţi acasă,  măi, copii!”, - unul din simbolurile Renaşterii Naţionale de la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut.

Rugămintea insistentă a protagonistului– de a nu aduce flori în timpul pieselor  – aproape că a fost auzită. Avem  totuşi, un spectator blajin, care nu-şi imaginează că şi-ar putea manifesta dragostea pentru un artist altfel, decât oferindu-i  flori, indiferent  când şi cum  o face –  în pulover şi pantofi stropiţi de noroi sau la costum şi papion.

3. Maria  Iliuţ
interpretă de muzică populară

pentru  filmul muzical-folcloric „Un  loc  de pe pământ, CRASNA”

Interpreta îşi aduce omagiul baştinei - satul Crasna, regiunea Cernăuţi,  care îi alimentează necontenit creaţia.

Filmările au durat cinci zile, inclusiv pe timp de ploaie – la  stână, la cosit, la hora satului, în Casa-muzeu „M. Eminescu”, unde pe vremuri a poposit genialul poet. Maria Iliuţ  îşi  aminteşte de un detaliu. Pe când era mică, sătenii erau persecutaţi pentru că mergeau  să colinde. dar crăsnenii au găsit o soluţie... Când se apropiau sărbătorile, ei mergeau la  medic şi dădeau sânge, pentru a beneficia de trei zile de odihnă şi când miliţia îi întreba pe colindători: “De ce nu sunteţi la lucru?”, oamenii scoteau din buzunar certificatele salvatoare... “Astfel, spune Maria Iliuţ, consătenii mei  au apărat tradiţiile neamului, cu preţul propriului sânge.” Filmul muzical „Un loc pe pământ, CRASNA” a fost difuzat pe „TVR Internaţional”, iar Maria Iliuţ a cules la telefon aprecieri şi elogii de la  telespectatori  din SUA şi Italia.

Blamat de unii, neglijat de alţii, show-business-ul autohton  a ţinut cont în primul segment al anului 2007 de eterna nevoie a omului de a se bucura de „pâine şi SPECTACOLE”.