Top 3 cultură. Februarie 2009

de Andrei Porubin

Vitalie Dani
interpret   

pentru  2 seri de excepţie în cadrul spectacolului „Cînd eşti lîngă mine TU”   

El va pretinde la titlul „Spectacolul muzical al anului”. Pentru că are toate însemnele necesare: două seri consecutive la Palatul Naţional, cu săli arhipline, un concept regizoral inspirat (regizor Lidia Panfil), desene şi miniaturi coregrafice de videoclip, transpuse scenic, sunet live, decor funcţional şi elegant, lumini, colaje video şi efecte scenice  moderne, pline de expresivitate şi de metaforă asociativă, zeci de artişti în scenă – de la cei cu trei ani de activitate pînă la... nume de afiş - Orchestra  Simfonică Naţională a Companiei „Teleradio-Moldova”, condusă de Gh. Mustea, Ansamblul de dans sportiv „Codreanca”, I. Suruceanu, Gh. Ţopa, N. Ciobanu, Aura, N. Barbu, A. Puică, N. Gordienco, „Catharsis”, „Acord”, Alexa etc., muzică de calitate şi, fireşte, UN PROTAGONIST carismatic, cunoscut şi îndrăgit – VITALIE  DANI!

„Cînd eşti lîngă mine TU” nu e doar o declaraţie de recunoştinţă  adresată de artist publicului, pentru afecţiune, ci e şi titlul unui nou cîntec şi a unui nou album, lansat cu această ocazie de  compozitorul şi interpretul Vitalie Dani. Să amintim că în toamna 2008, lui Vitalie Dani, prin Decretul Şefului statului nostru, i-a fost  conferit titlul de „Artist al Poporului”.

Sandu Vasilache
regizor    

pentru montarea spectacolului „Maria Cantemir – ultima dragoste a lui Petru cel Mare” de I. Druţă

În pofida ostilităţii unor reprezentanţi ai intelectualităţii faţă de această  aşa-zisă „comandă de Stat” (premiera marcînd sfîrşitul lui 2008, declarat Anul Ion Druţă), spectacolul, montat de talentatul regizor Sandu Vasilache, este un produs teatral onest, elegant, de o înaltă ţinută artistică şi absolut inedit: o piesă în 3 acte (cu 2 pauze), montată integral – fenomen mai rar întîlnit în teatrul nostru (asupra păstrării intacte a textului a insistat  autorul); în al doilea rînd – e pentru prima dată cînd pe scena unui Teatru Liric se joacă un spectacol dramatic, inclus în repertoriu, în care sînt implicate corul şi orchestra Teatrului de operă şi balet (mai
mulţi ani în urmă opera şi baletul au „divorţat” de teatrul dramatic, plecînd din sediul Teatrului „A. S. Puşkin” (azi Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”). În proiect au fost angajaţi actori din diferite teatre, precum şi actori „liberi”. Această emoţionantă poveste de dragoste, stropită de sîngele intrigilor şi al intereselor de curte, ce are la bază o presupusă relaţie dintre fiica Domnitorului Moldovei – Maria Cantemir şi Ţarul Rusiei, Petru cel Mare, este, neîndoios, o reuşită în viaţa noastră teatrală, graţie unei echipe de creaţie talentate, selectate şi dirijate de Sandu Vasilache, distins pentru întreaga sa activitate cu titlul de Artist al Poporului.

Nelly Ciobanu
interpretă  

pentru că a cîştigat finala naţională „Eurovision – 2009”

Iată un subiect cu care presa a încercat să scandalizeze opinia publică, dar nu a reuşit. Pentru că a cîştigat cea care a demonstrat de atîtea ori că poate fi „cea mai bună”. Chiar dacă în tîrg se vorbea că „se ştia din timp cine va cîştiga!” - asemenea afirmaţii vor rămîne doar nişte speculaţii. La micul ecran s-a văzut cu ochiul  liber cine poate cînta „ca lumea”, adică „pe viu” şi cine mai trebuie să înveţe. Să recunoaştem - pe lîngă Nelly Ciobanu, pe care suma voturilor a detaşat-o mult de ceilalţi concurenţi, au mai fost finalişti foarte buni - Alexa, „Sun Stroke Project”, care, de altfel au şi ocupat locurile 2 şi 3. Se mai cere spus – în anul acesta finala naţională a „Eurovision”-ului a oferit mai mult material muzical interesant, decît în anii precedenţi şi mai multe nume noi. Acum chiar este greu de spus dacă „Hora” noastră va plăcea în semifinală Europei (Moscovei?!) sau nu… „Eurovision”-ul este o competiţie ciudată şi imprevizibilă, chiar dacă previzibilitatea rămîne un criteriu de bază în tele-votingul european… Contează că prezenţa noastră la competiţie va fi una valoroasă, una de calitate. Nelly ar putea sparge din nou gheaţa… A  mai făcut-o la Iurmala, cînd cu prestanţa ei sclipitoare a încurcat iţele mafiei muzicale ruse şi a smuls premiul secund.


„Aparent, nimic deosebit în acest făurar, toate fiind estompate de clocotul electoral, care denaturează de fiece dată optica asupra  realităţii, creînd, parcă, un fel de vid de creaţie. Societatea trăieşte  implicit o miniapocalipsă socială, după care speră să renască… Cu toate acestea, se cer menţionate anumite performanţe…”