Top 3 cultură. 15 octombrie – 15 noiembrie 2007

de Andrei Porubin  

Formaţia „Catharsis”

pentru  că ne-a dăruit 10 ani de Catharsis muzical

E greu de spus când s-a născut cu adevărat „Catharsis”– în 1990, când s-a constituit duetul Ion Raţă (voce, chitară) şi Mihai Budurin (voce, chitară);  sau în 1997, când  completează grupul Sergiu Musteaţă (clape) şi Igor Cojocaru (chitară solo), sau în 2000, când se revine la formula iniţială de duo... Aşadar, de 10 ani, noţiunea de „catharsis” ni se asociază cu acest duet scenic, absolut deosebit prin pledoaria sa pentru VALOAREA artistică, prin magnetismul compoziţiilor muzicale şi – absolut inedit – prin  energizantul emanat de piesele pe care le lansează formaţia sau cărora le redă o a doua viaţă, valorificând noile lor valenţe de expresivitate.

Cu ocazia micului şi simbolicului său jubileu, formaţia „Catharsis” a oferit timp de două zile un spectacol muzical cu săli arhipline, cu piese cunoscute şi cu lucrări interpretate în primă audiţie, scrise în stilistică variată, în care îşi găsesc loc elemente de tehno, jungle, haos, pop-rock sau folk, de la care au pornit odată.

Primul album al formaţiei „Catharsis” a apărut în 1998 şi a depăşit recordul vânzărilor de albume pe piaţa muzicală în Republica Moldova. Titlul  lui -  „Ce timp frumos” -  a rămas unul semnificativ pentru biografia  grupului – de atunci şi până astăzi, prezenţa  „Catharsis”-ului  cu piese de dragoste sau pe teme politice şi sociale - înseamnă doar TIMP  FRUMOS!

Igor Caras
actor

pentru plăsmuirea  scenică a actorului Dumitru Caraciobanu

E nonconformist şi spectaculos, e unul dintre actorii cu cel mai mare palmares de distincţii şi premii mari. După ce i-au fost rupte relaţiile cu Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Igor Caras  a rămas pe cont propriu. Incontestabilul său talent actoricesc l-a făcut protagonist în două proiecte teatrale independente – „Avant de mourir” - o poveste despre doi emigranţi basarabeni la Paris (autor – V. Butnaru, regie –A. Durbală) şi „Actorul Crap”, un spectacol despre destinul artistic al unui mare actor – Dumitru Caraciobanu, „prins în mrejele timpului şi ale propriului talent” (autor - N. Negru, regie – M. Fusu).

Premiera ultimului a fost un eveniment remarcabil. Spectacolul evocă 3 zile din viaţa, activitatea, dragostea, visele, speranţele, dar şi viciile, slăbiciunile unui mare actor al neamului, iar destinul dramatic al lui D. Caraciobanu reflectă de fapt nu doar soarta Teatrului „Luceafărul”, ci şi soarta omului de artă la modul general. Mihai Fusu recunoaşte că rolul lui Dumitru Caraciobanu e astăzi doar pe puterile lui Igor Caras. Şi nu e vorba  numai despre afinităţi de destin, despre discrepanţa dintre actorul - actor şi actorul - om, care-şi trăieşte viaţa în „pauzele dintre aplauze” (citez din L. Popuşoi). Ci e vorba, înainte de toate, despre marea şi fără de preţ Povară a talentului cu care au venit pe lume la vremuri diferite D. Caraciobanu şi I. Caras.

Viorica Nagacevschi
notar, poetă

pentru  lansarea  volumului de poeme şi cântece de dragoste „Eroul zilei”

”E criză de spaţiu, de file nescrise/ Aştept, nu contează,/ Mai cred şi în vise!”. La braţ cu visele sau pe aripile lor, Viorica Nagacevschi – „cel mai bun notar între poeţi şi poet între notari”, a mai completat o „filă nescrisă” din antologia universală a versurilor de dragoste cu cel de-al doilea volum  de poezie – „Eroul zilei”, pe care l-a lansat împreună cu  (premieră!) un  videoclip la poemul ce a dat titlu cărţii (regizor - Igor Cobâleanschi, muzică - Andrei Sava) şi un CD cu versuri  (lectură – N. Cozaru, muzică - A. Lupu). E un volum cu texte de dragoste, ce debordează din sufletul autoarei cu mult lirism, interiorizări, puritate şi muzicalitate. De fapt, Viorica Nagacevschi s-a făcut cunoscută cu mai multe texte  puse pe note de Ian Raiburg, Valeriu Cataraga, Anatol Lupu, Ion Caţâr, Dinu Mateevici etc. şi  cântate de Vitalie Dani, Olga Ciolacu, Irina şi Anatol Bivol, Silvia Grigore, Anişoara Puică, Vitalie Maciunschi, Janet Erhan, Laurenţiu Popescu, Rodica Roşioru, formaţiile „Edict” şi „Savana”.

„...mă caut în tăcere pe drumul nud de ploaie, dar mă complac în sine şi merg spre undeva...”   În drum spre „undeva”, Viorica Nagacevschi  e sau „cu picioarele pe cer şi cu pletele prin iarbă”, sau „cu visele prin ape şi ochii peste nori”. Ca şi cum vorbind în numele FEMEII şi în numele DRAGOSTEI, autoarea îndeamnă, în adresarea sa către cititor: „găseşte-mă în goluri, în ape despletite, în lumi ce nu există, în nopţi ce te doresc”.



... Un sfârşit de toamnă cu amintire de Doina şi Ion Aldea-Teodorovici,  nunta Indianei, cu palpitantul start pentru Eurovision 2008, cu câteva premiere teatrale, furorile vizitei lui Steven Seagal şi cu parfumul nostalgiei din cântecele Cesariei Evora...