10 impresari de fotbal din Moldova

„Luptărori ai frontului invizibil”, nu se află pe terenul de fotbal şi nu conduc şedinţe tehnice. În schimb, urmăresc foarte atent partidele şi se află prin preajma echipelor în cantonamente. Sunt în spate, dar au un rol important în dezvoltarea fotbalului.

În Republica Moldova fenomenul impresariatului a apărut, condiţionat, la mijlocul anilor `90. Unii au prins meseria din întâmplare, alţii nu concep viaţa fără de fotbal şi cum nu-i mai ţineau picioarele, la propriu, să facă din asta bani, s-au mutat de pe teren pe tribune, dar tot sunt „în temă”, în plus, mai au de câştigat şi bani din aceasta. O parte din ei au început afacerile împreună, dar „interesul” i-a dispersat rapid şi acum sunt duşmani pe viaţă, deşi, oficial, afişează doar lipsa de interes unul faţă de altul şi preocuparea pentru propriul business. Tocmai pentru a evita reproşurile şi pietrele în curtea revistei noastre, am decis amplasarea impresarilor în topul nostru în ordinea numărului de licenţă acordate de FMF. (Marcel Toma)

Arcadie Zaporojanu
„Fotbal Hebdo Sport Consulting Management”

Născut: 27 februarie 1966, Copăceni, Sângerei.
Studii, activitate: Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalistică.  A activat la agenţia de ştiri „Moldpres”, „Moldova Sportivă”, 1992–2000 – redactor-şef şi director al PP „Fotbal Hebdo”. Este fondator al emisiunii tv „Fotbal Hebdo” de la „Moldova 1”.

Data obţinerii licenţei FIFA: 26 septembrie 2002.
Numărul de puncte obţinute la testul Comisiei abilitate a FMF: 40 din 42 posibile.

Face ceea ce-i place şi, pe de-asupra, activitatea îi aduce şi bani – un lucru perfect.

În copilărie şi-a dorit să se facă profesor de geografie, aviator şi jurnalist – din toate aceste meserii a adunat calităţi care îl ajută în actuala sa activitate, în care se conduce de principii cum ar fi corectitudinea faţă de parteneri, mai ales „pe teren străin”, unde fiecare pas greşit poate fi ultimul, şi capacitatea de a te adapta – sinceritatea în domeniul respectiv deseori face feste, iar tupeul este la el acasă, pentru a evita cuvântul „obrăznicie”. Lucrează de la cluburi la jucători şi nu invers, are puţini jucători cu contract, preferând să semneze acte de reprezentare pe un termen scurt, pe durata perfectării tranzacţiilor. Acordă mult timp relaţiilor cu cluburile, de la care primeşte comenzi pentru aducerea jucătorilor – un fel de „goszakaz”. Toamna şi primăvara colindă campionatele din lumea întreagă, iar rezultatele căutărilor le exploatează în intersezon, atunci când „numără bobocii”. Ca şi în orice alt gen de afaceri, a făcut cunoştinţă cu semantica cuvântului  „ţeapă”.

Geografia transferurilor: România, Ucraina, Rusia, Brazilia, Argentina, Australia, Portugalia, Cehia, Turcia, Belgia, Grecia.
Primul transfer: Eduard Grosu de la Agro la Tiligul pentru care a încasat un comision de 500 mărci germane.
Transferuri importante: „legiunea română” la Şahtior, polonezul Lewandovski, turcul Tolga, cehii Lashtuvka, Hubshman şi cei cinci brazilieni la aceeaşi echipă, Cernat şi Ghioane la Dinamo Kiev, Şoavă, Iencsi, Kowalevski şi Tamaş la Spartak Moscova.
Cluburile „partenere” cele mai sonore: Şahtior, Dinamo Kiev, Beşiktaş, Spartak Moscova, Olimpyakos, Santos, Atletico PR Brazilia, River Plate.
Cel mai important transfer: internaţionalul brazilian Elano pentru 10 mln USD, Matuzalem şi Fernandinho pentru circa 9 mln EURO (toţi la Şahtior) şi intermedierea trecerii antrenorilor Mircea Lucescu şi Sandu Spiridon la Şahtior, precum şi a lui Oleg Protasov la Dnepr.

Nicolae Pârnău
“International Football Management”

Născut: 13 septembrie 1968, Chiperceni, Orhei.
Studii, activitate: Universitatea de Stat, Facultatea de Jurnalistică, redactor al emisiunii „Fotbal non-stop”, ex-membru al Naţionalei de seniori a Moldovei la baschet.

Data obţinerii licenţei FIFA: 26 septembrie 2002.
Numărul de puncte obţinute la testul Comisiei abilitate a FMF: 36 din 42 posibile.


Se deosebeşte de companionul său, Leonid Istrati, doar prin înălţime – au făcut împreună carieră în televizine şi acum, în impresariat. În realizarea transferurilor, are o predilecţie pentru antrenori. Operele lui sunt instalarea lui Mihai Stoichiţă la cârma naţionelelor Panamei, Armeniei şi Kuweitului. L-a adus pe Gabi Balint la Sheriff şi pe Valeri Petrakov la Tomi.

De opt ani se ocupă de impresariat, ocupaţie care i-a schimbat esenţial orizonturile vieţii şi care i-a „deschis” lumea într-o cu totul altă culoare. Vorbeşte de la egal la egal cu Abramovici sau Ghiner, Fedorîcev sau Fedun, iar Gigi Becali îi zice „feciorul meu”.

Nu este de acord cu cei care susţin că nu e posibil să transferi jucători moldoveni la echipe mari, firma lor transferând suficienţi: Dadu, Ivanov etc. Se insistă şi pentru Maxim Franţuz şi Alexandru Epureanu. Sângele apă nu se face – ai noştri sunt mai aproape, nu se ocupă doar de transferuri – jucătorii aflaţi sub contract sunt dădăciţi în adevăratul sens al cuvântului. Pune accentul pe corectitudine, punctualitate şi tupeu.

Geografia transferurilor: Rusia, România, Africa, America Latină... Primul transfer: Gheorghe Stratulat la Dnepr Dnepropetrovsk.
Transferuri importante: Jo la ŢSKA Moscova, Ivanov, Tudor şi Stoica la FC Moscova.
Cluburile „partenere” cele mai sonore: ŢSKA Moscova, FC Moscova, FC Tomi.
Cel mai important transfer: Jo la ŢSKA. A contribuit şi la transferul spaniolului Del Horno la Chelsea.

Leonid Istrati
“International Football Management”

Născut: 1 ianuarie 1970, Văsieni, Ialoveni.
Studii, activitate: Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Jurnalism, a lucrat 13 ani în televiziune, realizator al emisiunii „Fotbal non-stop”, colaborări în presa sportivă.

Data obţinerii licenţei FIFA: 26 septembrie 2002.
Numărul de puncte obţinute la testul Comisiei abilitate a FMF: 38 din 42 posibile.

În activitatea de impresariat are o predilecţie pentru portari, transferul belarusului Hamutovski la Steaua şi ulterior la Tomi fiind opera lui. Îl mai are sub contract şi pe cunoscutul goalkeeper Sebastian Huţan. Meseria îi pare frumoasă pentru că îi deschide multe posibilităţi, călătoreşte foarte mult, face cunoştinţă cu personalităţi pe care altă dată le vedea doar la tv şi le idealiza - acum stă alături de ei, plus că le mai transferă şi jucători. Cu timpul a descoperit că impresariatul este şi o posibilitate de a fi util fotbaliştilor. Majoritatea îi sunt prieteni. Oricum, plăcerea de a comenta este peste cea de a face tranzacţii.

Firma sa reprezintă majoritatea jucătorilor din loturile naţionale. Crede că pentru a te considera un agent bun nu e neapărat să transferi valori de afară, ci în primul rând să dai o mână de ajutor celor de la noi, mai ales într-o ţară ca a noastră unde nivelul fotbalului este acela pe care îl cunoaştem. Deşi, a reuşit să-i „coopteze” şi pe „străinii” Chidi, Cociş, Florescu, Blanco. Din Africa, cu ajutorul asistenţilor săi – Andrei Andronic şi Andrei Zolotco - i-a adus pe Tassembedo, Omatoyossi, Derme, Gnanu, Yeboa etc. În meseria pe care o practică a fost foarte important să fie printre primii, fapt ce i-a permis să monopolizeze în domeniu.

Geografia transferurilor: Rusia, România, Africa, America Latină...
Primul transfer: Gheorghe Stratulat la Dnepr Dnepropetrovsk.
Transferuri importante: Chidi Odiah, Sergiu Dadu - la ŢSKA Moscova (primul câştigând în sezonul următor Cupa UEFA).
Cluburile „partenere” cele mai sonore: Steaua Bucureşti, ŢSKA, Rusia – în general.
Cel mai important transfer: consideră că încă va urma curând (posibil cu Răzvan Cociş).

Vladimir Koev

Născut: 11 ianuarie 1971, Groznîi.
Studii, activitate: Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport, specialitatea antrenor-manager. Fiind portar, a făcut parte din lotul echipelor Nistru Chişinău, Tighina, Bugeac Comrat, în intervalul 1991-95 a evoluat în Bulgaria la Spartak Varna, Dunav Ruse, Ovec Provadia. Din 1995 a jucat pentru Speranţa Nisporeni, Moldova Gaz, Petrocub.

Data obţinerii licenţei FIFA: 26 septembrie 2002.
Numărul de puncte obţinute la testul Comisiei abilitate a FMF: 40 din 42 posibile.

Provine dintr-o familie de militari, motiv din care s-a şi născut în Groznîi. În 1975 se stabileşte cu traiul în Moldova, iar din 1980 – în Chişinău. La încheierea carierei de fotbalist a fost determinat de fostul fotbalist Igor Tiunikov şi omul de afaceri Arcadie Andronic să se apuce de impresariat, pe aceşti oameni îi are alături şi în prezent în actuala lor activitate. Faptul că a jucat o perioadă bună în Bulgaria l-a determinat să aibă o predilecţie pentru piaţa bulgară de profil, cu mult peste a noastră şi care i-a deschis porţile către alte orizonturi la care, de aici, ar fi ajuns cu mult mai greu. Este mulţumit că a rămas în fotbal după încheierea carierei de jucător şi nu s-a apucat să cânte la chitară sau de construcţii, cum a fost în cazul unor ex-colegi. Consideră o carieră de succes doar atunci când este solicitat de cluburile de fotbal pentru a găsi un jucător anume. Este de părere că activitatea de impresar este cu mult mai complexă şi dificilă decât se percepe la prima vedere.

Geografia transferurilor: Balcani, CSI, Polonia, Spania.
Transfer important: Eugen Hmaruc la ŢSKA Sofia, mai ales în pofida dificitului de imagine în care se afla fotbalistul, la fel ca şi tot fotbalul naţional.

Petru Efros

Născut: 23 octombrie 1964, Drăsliceni.
Studii, activitate: Tehnicumul Sportiv din Chişinău, Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport, specialitatea – antrenor. Pe parcursul a opt ani a fost jucător, antrenor şi preşedinte al clubului de fotbal Agro Chişinău.
În 2002 a fost selecţionerul Naţionalei Moldovei, Under-17 reuşind singura performanţă la nivel de reprezentativă – calificarea în faza finală a Campionatului European. Din 2002 studiază la şcoala UEFA de antrenori din Glasgow.

Data obţinerii licenţei FIFA: 24 martie 2004.
Numărul de puncte obţinute la testul Comisiei abilitate a FMF: 30 din 40 posibile.

Regretă mult faptul că nu a dispus de posibilităţile şi relaţiile pe care le are în prezent atunci când era conducător de club. Impresariatul nu-i dă satisfacţii – nu este obiectul viselor sale şi este decis să se întoarcă la marea sa pasiune – cariera de antrenor. Nu-şi fixează obiectivul de a fi cel mai bun în domeniu, motiv din care reuşeşte să evite conflictele cu alţi agenţi de jucători. Face această meserie mai mult pentru fiul său, Cristian, în vârstă de 14 ani, pe care visează să îl lanseze în fotbalul mare european. Primii paşi în acest sens au fost făcuţi, băiatul aflându-se în Italia şi este pe cale să fie „încorporat” de AC Milan la una din şcolile sale.

În paralel, a decis să se ocupe şi de soarta altor câţiva juniori talentaţi de la noi, pe care, la fel, îi vede în fotbalul italian – o posibilitate excelentă de lansare pentru aceştia în condiţiile unei crize acute în care se află fotbalul nostru la nivel de copii şi juniori. Anume pe acest aspect – lucrul cu juniorii – pune accent în activitatea de impresar, fiind convins că, în afară de est, trebuie să deschidem porţile şi în occident.

Geografia transferurilor: România, Ucraina, Rusia, Italia.
Primul transfer: Eduard Grosu la Jenis Astana.
Transferuri importante: Valeriu Andronic la Metalist Harkov, Valdis Strakis la FC Oriol...
Cel mai sonor transfer: urmează (Cristian Efros la AC Milan).

Alexandru Guzun

Născut: 29 septembrie 1966, Drăsliceni.
Studii, activităţi anterioare: Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, Facultatea Educaţie Fizică şi Sport, Facultatea de Drept (USM), Şcoala de antrenori de pe lângă Federaţia Română de Fotbal. A evoluat la Izvoraş Drăsliceni, Tighina Bender, Niva Viniţa, Rapid Bucureşti, Nistru Otaci, Torpedo Zaporojie, Dnepr Dnepropetrovsk. Fost internaţional moldovean, fost antrenor al selecţionatei de tineret a Republicii Moldova.

Data obţinerii licenţei FIFA: 24 martie 2004.
Numărul de puncte obţinute la testul Comisiei abilitate a FMF: 37 din 40 posibile.

Are în spate o carieră impresionantă ca jucător – meciurile pe care le-a jucat cu Rapid Bucureşti în Cupa UEFA contra lui Internazionale Milano nu vor dispărea din memoria sa, dar nici a microbiştilor moldoveni. Primele încercări în impresariat le-a făcut ca intermediar, la fel ca şi toţi ceilalţi, în anul 2000, imediat după ce s-a lăsat de fotbal. Preferă să activeze în bază de contract cu jucătorii.  În activitatea de agent FIFA contează mult pe cunoaşterea jucătorilor, stabilirea şi menţinerea de relaţii şi onestitate. Ţine mult la încrederea fotbaliştilor şi a oficialilor de la cluburi, la imaginea sa, care contează mult în activitate. Ca fost fotbalist cunoaşte la perfecţie psihologia jucătorilor, ştie ce înseamnă munca lor pe care o respectă şi faţă de care se comportă corect. Din trei meserii (jucător, antrenor, impresar), cele mai plăcute trăiri le-a avut pe când era fotbalist. Anume în acea postură se afla în timpul războiului de pe Nistru, când a trăit momente de tragicomedie. Impresariatul îi permite să rămână în fotbal, lucru la care ţine mult, după o perioadă mai scurtă în care a activat în calitate de antrenor.

Geografia transferurilor: România, Ucraina, Rusia
Primul transfer: intermedierea transferului jucătorilor români Baston şi Pârvu la Metalurg Zaporojie.
Cluburile „partenere” cele mai sonore: Spartak, Lokomotiv, Şahtior, Metalist.
Cel mai important transfer: Sergiu Covalciuc de la Karpatî Lvov la Spartak Moscova.

Vasile Gavrilan

Născut: 2 septembrie 1960, Chişinău.
Studii, activitate: Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, Facultatea Educaţie Fizică şi Sport. A jucat la echipa a doua la Nistru Chişinău, echipa Trupelor Armate Sovietice din RDG, fost organizator competiţional (administrator) la Nistru, ulterior, Zimbru Chişinău. Din 1994 – organizator al selecţionatei de tineret a RM (FMF), 1997-2005 – manager la Zimbru, ultimii patru ani – manager general.

Data obţinerii licenţei FIFA: 29 septembrie 2005.
Numărul de puncte obţinute la testul Comisiei abilitate a FMF: 31 din 42 posibile.

Este în fotbal de la şapte ani, când a făcut primii paşi sub tutela regretatului Sergiu Cornilov, are o experienţă bogată în calitate de organizator (manager), fapt ce îi permite o cunoaştere perfectă a actualei sale meserii – cu siguranţă, nu are lacune în ceea ce priveşte regulamentele şi alte legi fotbalistice. Pune accentul pe calitate, nu pe cantitate, astfel că nu se laudă cu mulţi jucători aflaţi sub contract. Nu se izolează şi colaborează cu alţi impresari, inclusiv din străinătate, printre care verişorul jucătorului francez David Trezeguet şi Marcel Popescu din România. Lucrează cu jucători ca Abiodun, Shroij şi Griffiths (are mandatul clubului FC Naţional de reprezentare a lor în afara României), l-a tansferat pe Alexandr Covalenco la Spartak Alania Vladikavkaz, transfer căzut din cauza problemelor avute de clubul din Osetia, retrogradat în liga a doua a Federaţiei Ruse. Se consideră de folos jucătorilor care, în majoritatea cazurilor, n-au habar de regulamente şi alte acte normative.

Geografia transferurilor: Rusia, Australia, România.
Primul transfer: Gheorghe Boghiu la Saliut Energhia Belgorod (prima ligă rusă).
Cluburile „partenere” cele mai sonore: FC Naţional, ŢSKA Moscova.

Alexandr Sobkovski

Născut: 13 mai 1969, Tallinn, Estonia.
Studii, activităţi anterioare: Tehnicumul Sportiv din Chişinău. Cariera de jucător a început-o la Chişinău la Centrul de pregătire olimpică, a evoluat la echipe de fotbal din diviziile inferioare ale campionatului Uniunii Sovietice, în Estonia, Georgia, Rusia, Finlanda.

Data obţinerii licenţei FIFA: 29 septembrie 2005.
Numărul de puncte obţinute la testul Comisiei abilitate a FMF: 30 din 42 posibile.

În mare, este considerat străin în impresariatul de la noi, întreţine relaţii de colaborare doar cu câţiva colegi de breaslă. Pune accentul pe transparenţă în relaţii, iar rezultatul dorit este dacă fotbalistul pe care îl reprezintă este mulţumit de condiţiile contractuale care i se asigură. Satisfacţia e şi mai mare dacă de el este mulţumită conducerea clubului la care l-a transferat. Cariera de impresar a început-o la Flora Tallinn unde i-a fost încredinţat lucrul cu agentul clubului.

Lucrează pe două linii: baltică şi kazahă, el având rolul cel mai important în plecarea mai multor jucători şi antrenori moldoveni în Kazahstan - de resurse financiare campionatul respectiv nu duce lipsă: cele mai puternice echipe au bugete ce ajung până la 10 milioane de dolari americani. Totuşi, orientul este orient şi mentalitatea conducătorilor de cluburi provoacă serioase dureri de cap jucătorilor, dar şi impresarilor care îi reprezintă. Nu se limitează doar la transferul  jucătorilor noştri în Asia – foloseşte şi filierele baltică şi rusă.

Geografia transferurilor: Rusia, Ţările Baltice, Kazahstan.
Primul transfer: Mark Şveţ (ex-jucător al selecţionatei Estoniei) la Kairat Alma-Ata, Kazahstan.

Dumitru Sandu

Născut: 8 noiembrie 1964.
Studii, activitate: Tehnicumul Sportiv din Chişinău şi Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport. A jucat la Bugeac Comrat, Constructorul Leova, Prut Cantemir, fost antrenor la şcoala sportivă de la Leova. Din 1991 a plecat în Germania unde  a evoluat până în prezent, fiind legitimat la echipa Langenalp din a treia ligă germană.

Data obţinerii licenţei FIFA: 30 martie 2006.
Numărul de puncte obţinute la testul Comisiei abilitate a FMF: 29 din 38 posibile.

În calitate de jucător, face parte din categoria celor care au preferat gloriei şi palmaresului internaţional un contract „călduţ” şi sigur în străinătate. Este de părere că dacă exemplul său ar fi urmat de tinerii noştri jucători, aceştia ar avea oportunităţi mai accesibile de lansare în fotbalul mare, pornind chiar din a treia ligă germană, exemplu concludent în acest context fiind albanezul Igle Tare, cel care joacă acum în Seria A, după ce câţiva ani în urmă i-a fost adversar în Germania.

A decis să ia licenţă FIFA pentru că mulţi jucători apelează la serviciile sale pentru a se angaja în Germania. Ascunde conducătorilor de cluburi de acolo veniturile jucătorilor din campionatul nostru pentru a nu diminua imaginea lor şi aşa şifonată rău: dacă acelaşi jucător s-ar transfera în Germania din Franţa, spre exemplu, suma transferului ar fi definitiv mai mare, în comparaţie cu venirea lui din Moldova. Din acest motiv, inclusiv, este decis să pună accentul, în calitate de impresar, pe lucrul jucătorilor la nivel de copii şi juniori prin lansarea lor în campionatele puternice din occident.

Geografia transferurilor: Bulgaria, Croaţia, Germania.
Primul transfer: Vasile Uzun la Langenalp.

Ion Carp

Născut: 15 octombrie 1970, Teleneşti.
Studii, activitate: A jucat timp de aproape cinci ani în Germania, la echipa de amatori Bremen Haven. La întoarcerea acasă, a activat în funcţie de manager şi vicepreţedinte al echipei Sporting USM, după care au urmat colaborări (în calitate de manager) cu o firmă de impresariat din România, precum şi cu firma „Becali&Popescu”.

Data obţinerii licenţei FIFA: 30 martie 2006.
Numărul de puncte obţinute la testul Comisiei abilitate a FMF: 29 din 38 posibile.

Este mezinul familiei Carp, nu se lasă intimidat de acest „statut” şi este plin de ambiţii – numele îl obligă! A obţinut licenţa FIFA abia în acest an, dar asta s-a întâmplat doar din lipsă de timp, el reuşind să se afirme deja pe piaţă graţie tranzacţiilor la care a participat. Activează preponderent cu „material străin” - crede că pentru a-şi înrăutăţi relaţiile cu impresarii locali e suficient să transfere un jucător moldovean, or, el tocmai doreşte să evite orice neplăceri de acest gen. Pentru el este important ca jucătorul pe care îl transferă la un anumit club să dea, ulterior, satisfacţii, pentru ca mai apoi să fie contactat de către clubul respectiv, nu să „bage” fotbalişti cu orice preţ pentru a ridica comisionul.

Consideră deosebit de preţioasă colaborarea cu fraţii Becali şi Gică Popescu, a stabilit relaţii serioase cu cluburi importante din Rusia, Ucraina şi Azerbaidjan, ultima ţară fiind o „predilecţie” mai specială pentru multe din tranzacţiile sale. Anume el a realizat transferul sonor al fostului selecţioner moldovean Viktor Pasulko la Hazar Lenkoran, echipă la care a trecut şi un impresionant grup de jucători români. Contrar exodului de jucători români spre est, a reuşit să aducă la Petrolul Ploieşti doi jucători ucraineni de la Volâni Luţk.

Geografia transferurilor: România, Ucraina, Rusia, Turcia, Azerbaidjan, Uzbekistan.
Primul transfer: a contribuit la trecerea jucătorului român Irimia la Dinamo Kiev.
Transferuri importante: Victor Pasulko, Igor Ursachi, Robert Ilyeş, Cătălin Liţă, Daniel Munteanu, Ionuţ Savu – toţi la Hazar Lenkoran, Azerbaidjan.