![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
I-am observat sclipirea în ochii jucăuşi acum vreo patru ani, pe când apărea, în revista „VIP magazin”, în postura de revelaţie în meseria de a prezenta pe „sticlă”. Ştirile, care, citite de Svetlana, nu mai păreau atât de oficiale şi plictisitoare. Şi nici monotone – are, fata, farmecul ei. I-am şi sugerat să mai schimbe stilul de prezentare, că poate face faţă şi altfel, să treacă la ceva mai lejer, gen „hai cu mine, doar noi doi…”. Nu vrea. Ţine morţiş să citească „Curier”-ul de la opt seara. Păi, dacă-i place şi-i iese bine, de ce nu?
Sus ↑
* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.