Victoria Bucun. Zbor în paşi de dans

Dansul trăieşte în sufletul ei mai bine de 30 de ani şi tot ce a făcut Victoria Bucun în teatru - în calitatea ei de coregrafă – nu poate fi trecut în revistă pur şi simplu. Mereu originală, inspirată şi întotdeauna „altfel”, ineditele ei exprimări corporale au dat naştere unor mari spectacole pe ambele maluri ale Prutului. Îşi trăieşte visele cu aripile larg desfăcute, munceşte cu aceeaşi pasiune de început şi este fericită alături de omul drag şi fiul Nicuşor.

> Sînt patru sezoane de cînd colaborez cu „Dansez pentru tine”. Îmi pare foarte rău că nu am putut să merg de data aceasta. Dar mi-am dorit să fac foarte mult ceea ce fac de obicei - teatru. E o responsabilitate, am promis că o să continui proiectele de la teatrele din Botoşani şi Oradea. Am zis că dacă „Dansez pentru tine” continuă la toamnă, o să lucrez neapărat. Mi-i dor de „Dansez”, dar ce pot să fac? Televiziunea n-o să înţeleagă niciodată subtilităţile din teatru şi nu poţi pune pe aceeaşi tavă televiziunea şi teatrul. Pentru mine teatrul e mult mai mult, acolo s-a născut tot ceea ce fac. Nu pot să dau o palmă şi să zic „la revedere”.
> Lipsa mea de la Chişinău nu este legată absolut de nimic. Aşa s-a întîmplat. Au început să mă invite tot mai des teatrele din România, să-mi propună contracte serioase, de durată. Şi dacă aveai două proiecte pe an, trebuia să te dedici cel puţin jumătate de an unuia dintre ele. De aceea, majoritatea timpului l-am petrecut şi-l petrec acolo. După mine, e vorba doar de timp. Eu cu mare drag aş vrea să lucrez acasă şi să fac ceva, măcar un spectacol pe an. Dacă o să existe un spectacol pe an, voi fi cea mai fericită. Dar în ultima perioadă nici de acesta nu e nevoie. Nu ştiu ce se întîmplă. Nu contează ce fel de spectacol va fi sau cu ce regizor voi lucra. Ştiind, probabil, că sînt plecată, lumea nici nu mă mai caută.
> Viaţa mea s-a schimbat la 180 de grade datorită unor regizori de valoare. Ion Sapdaru, Andro Enukidze, Andrei Şerban, Alexander Hausvater. Ion Sapdaru a văzut lucrările mele, eu am auzit de el şi aşa am început să colaborăm. La început a fost o încercare foarte ciudată, la Teatrul de revistă din Constanţa, nici el şi nici eu nu lucrasem la un asemenea teatru.
> La prima întîlnire, Sapdaru mi-a zis: „Vica, ai lucrat foarte bine, ai avut o lucrare extraordinară, numai că, ştii, a fost ceva de genul unui cadavru în sicriu, pe care tu îl vopseşti, îl machiezi, el trebuie să arate bine, arată cum arată, dar oricum, cadavru rămîne. Uite, tu ai făcut ceva de genul acesta”...  
> În România se face mai mult teatru, lumea vine la spectacole, se fac festivaluri de teatru, se invită companii şi regizori de teatru. Viaţa teatrală fierbe.  
> Dansurile mele preferate sînt tangoul argentinian şi flamenco. Poartă în ele misterul dragostei, al pasiunii, al focului, al nostalgiei, al sentimentelor rănite şi nespuse.
> Băiatul meu, Nicuşor, a împlinit doi ani, este permanent cu mine şi el deja e obişnuit cu maşinile, trenurile şi valizele. Vreau să fiu cea mai bună mamă pentru el, căci el este cel mai important în viaţa mea. Copilul şi familia – nici nu se discută. Celelalte, dacă o să apară, o să apară. E atît de scump, numai gîndul la el mă poate scoate din orice situaţie.
> Spectacolul meu preferat este „Fantastica şi trista poveste a candidei Erendira”, după romanul lui Gabriel Garcia Marquez. Este foarte interesant să încerci să pui în scenă o operă scrisă de marele Marquez şi să încerci să-i transmiţi gîndurile.
> Veşnicia este Dumnezeu. Dragostea este veşnicie.
> Charlie Chaplin este un erou extraordinar, un clovn liric şi filozofic, care nu s-a ruşinat să-şi trăiască fanteziile de copil. Noi toţi sîntem nişte copii în suflet. Din păcate, majoritatea uită de acest lucru. Atîta timp cît trăieşte copilul din noi, cu atît mai mult rezistăm prin viaţă.

chestionar

1. Principala trăsătură: mîinile.
2. Principalul defect: frica.
3. Ocupaţia preferată: să stau cu familia.
4. Ce este, pentru mine, fericirea perfectă? Familia şi copiii.
5. Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire? Boala, să se întîmple ceva cu ai mei.
6. Ce urăsc cel mai mult? Indiferenţa.
7. Cea mai importantă reuşită: băiatul meu.
8. Cel mai mare regret: că stau la distanţă de familie.
9. Cea mai mare teamă pe care o am: să-i pierd pe cei dragi.
10. Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă? Cu Mozart.
11. Personaj istoric care îmi trezeşte cel mai mult antipatie? Stalin.
12. Culoarea preferată: a curcubeului.
13. Floarea preferată: de cîmp.
14. Parfumul preferat: de bărbat.
15. Maşina preferată: nu mă pricep, dar am văzut una care mi-ar plăcea, „Hummer”.
16. Brand de îmbrăcăminte preferat: treningul de antrenament.
17. Magazinul preferat: cel de pîine, mor cînd intru într-o brutărie.
18. Băutura preferată: Campari.
19. Scriitorul preferat: Gogol, Marquez.  
20. Eroii preferaţi din literatură: Akakii Akakievici Başmacikin, Treplev.
21. Cartea preferată: „Un veac de singurătate”.
22. Muzica preferată: Mozart.
23. Filmul care mi-a plăcut cel mai mult: „Amelie”.
24. Deviza: Dragoste! Multă dragoste!