Vasile Botnaru. Fizicianul&rabinul mass-media

De ce fizicianul&rabinul? Pentru că poartă pe cap iarmolka sau chipa evreiască? Pentru că seamănă cu Einstein la a doua sa tinereţe? Nu. Pentru că întruchipează deopotrivă ştiinţa şi înţelepciunea în mass-media din Republica Moldova.

usturile sale vestimentare inedite, sumedenia de aptitudini şi înclinaţii artistice îi conferă alura unui ins ieşit din comun. Îl distinge pregnant în peisajul nostru preponderent monoton şi puţin sălbatic. Născut într-o familie românească de profesori, botezat pe ascuns, norocos, dar de multe ori nedreptăţit, după cum chiar el spune, nu tolerează să se atenteze la liberul său arbitru. Dar şi la libertate ca principiu de viaţă.

Este de mai mult timp imaginea nonconformismului în mediile noastre intelectuale. Anul ce s-a scurs n-a făcut decât să întărească această impresie. Dacă m-ar pune cineva să numesc un jurnalist independent la Chişinău, aş zice mai întâi de toate: Vasile Botnaru. A gândi independent înseamnă pentru el a judeca drept.

La sfârşit de an, l-am văzut în capul mesei la o festivitate tradiţională a jurnaliştilor. Clubul de presă a înmânat zece premii pentru cei mai buni ziarişti din 2010. Vasile Botnaru n-a luat niciun „măr” din cele puse la bătaie. Ştiţi de ce? Pentru că îi este scris să dea, nu să ia.

De 15 ani de zile, el se produce, de fapt, într-o triplă ipostază: de iniţiator, fondator şi autor al conceptului Clubului de presă şi al logourilor premiilor naţionale pentru jurnalism. „Mărul străpuns”, înmânat celor mai populari dintre jurnaliştii de la Chişinău, potrivit lui Vasile Botnaru, porneşte de la o caricatură pe care a văzut-o în copilărie şi i-a rămas în memorie.

 „Era vorba de un măr străpuns de o săgeată care ieşea din cealaltă  parte ca un vierme. Iniţial, eram tentaţi să reluăm forma originală, mărturiseşte el, însă ne-am gândit că este loc şi pentru optimism în meseria noastră de jurnalişti. În timpuri mai vechi, străpungerea mărului fixat pe capul unui om era culmea dexterităţilor unui arcaş. Este adevărat că aceasta se întâmpla pe vremuri când capul celuia care ţinea mărul nu conta foarte mult, dar şi în acest sens jurnaliştii de astăzi au ce învăţa”, a spus Vasile Botnaru.

De un deceniu şi jumătate, majoritatea covârşitoare a celor care au intrat în posesia „merelor”, şi nu numai ei, au avut ce învăţa de la el. Din experienţa lui de reporter, redactor, designer şi manager de mass-media. Din reputaţia lui de profesionist cu care tinerii jurnalişti şi-ar dori să semene. Din speranţa unui om care crede în misiunea pozitivă a presei.

De altfel, stilat, degajat şi direct, Vasile Botnaru, chiar prin felul său de a fi, se opune  statutului  de „îndrumător” sau „profesor”. Fire eminamente liberală, nu forţează mâna nimănui, nu pretinde să impună norme, tipare sau ştachete.  Totuşi, în calitatea sa de ziarist exersant, de gestionar şi  de producător laborios de  valori media, a jucat şi joacă un rol enorm, uneori decisiv în constituirea la Chişinău a unei prese libere şi funcţionale, mulate pe standarde europene şi americane de jurnalism.

Puţini ştiu că Vasile Botnaru a format nu numai pe mulţi dintre ziariştii afirmaţi din generaţia post-independenţă, ci şi majoritatea instituţiilor media de succes care  au  apărut la Chişinău după desprinderea Republicii Moldova de defuncta URSS. Iată doar câteva titulaturi: „Sfatul ţării”, „Ţara”, „Flux”, „Basa-press”, „Pro TV”. Acestea şi multe altele s-au pus în mişcare şi datorită ideilor sale ordonatoare.

Privită din acest unghi, prezenţa sa la „Radio Europa Liberă” este cât se poate de firească. Mostră de jurnalism independent încă sub puterea sovietică, când emitea clandestin de la Munchen, această instituţie nu a dezamăgit şi după ce şi-a mutat sediul la Chişinău. Cu Vasile Botnaru,  rămâne şi astăzi un model de presă performantă şi corectă.

De la un timp încoace, infatigabila sa activitate jurnalistică mai acoperă o arie: cea de expert şi comentator politic. Este un invitat de lux la toate talk-show-urile televizate ce se respectă. Impresia care rămâne după ce-l vezi la TV este claritatea. E atât de lizibil, inteligibil şi logic în exprimare, încât nu te enervezi şi nu te superi pe el chiar dacă opiniile sau concluziile sale nu-ţi convin deloc. Poţi să-i deteşti poziţia, nu însă şi faptul că se pricepe la ce spune.

Deşi are un punct de vedere lămurit şi temeinic argumentat, nu se înregimentează politic niciodată. Refuză partizanatul, extremismul de toate speţele: şi cel de stânga, şi cel de dreapta. Respinge clişeele păşunismului desuet, afirmă nevoia de corectitudine deontologică. „Jurnalistul, crede Vasile  Botnaru, trebuie să aibă reguli clare. Trebuie să nu te laşi afectat de evenimente, de partide, de tabere adverse.”

Zvelt, cu o privire percutantă, cu ochi ageri şi cu veşminte de extraterestru, pare uneori un cowboy pe un teren încă nedefrişat. Neastâmpărat, implicat şi, în acelaşi timp, reflexiv, parcă-l vedem cum îşi suflecă mânecile. „Îmi văd de treabă, spune el într-un interviu, fac ceea ce îmi place, ceea ce este igienic pentru suflet”.
(Petru Bogatu)