Iuliana Bordeianu. Producătorul ambiţios

Ştie să-şi facă bine meseria şi nu-şi creează dependenţe de joburi. Fuge de sintagma glamour şi nu-i place cea cu „şapte ani de acasă”.  Pledează pentru o relaţie bună cu angajaţii şi alege metoda negocierilor pentru depăşirea conflictelor, deşi recunoaşte că sancţiunile ar fi o metodă mult mai simplă.   

> Am ales să fiu jurnalist pentru că aveam nevoie urgentă de bani şi a fost prima ofertă care mi s-a făcut. Cînd am înţeles de ce sînt condiţionate anumite procese, despre care credeam că sînt rezultate de incompetenţă, m-am ambiţionat să schimb lucrurile. Abia mai tîrziu am înţeles că singurul lucru important este să-mi fac bine treaba, oricare ar fi aceasta. Încerc să rămîn fidelă acestui principiu în continuare.
> Televiziunea este unul dintre locurile mele de muncă. Mă amuză oamenii care pretind că ar fi fost infectaţi cu un virus care dă dependenţă de TV. Orice muncă este interesantă, dacă îţi place şi te pricepi.
> Mi-ar plăcea să realizez un interviu de la care invitatul să iasă cu cămaşa udă. Nu contează cine va fi intervievatul, contează cum va fi interviul şi care va fi impactul.
> În relaţia cu subalternii nu uit niciodată aşteptările mele de la şefi. Cel mai important lucru pe care îl are orice companie sînt oamenii, de aceea cred că este firesc să-mi mulţumesc colegii pentru lucrul făcut. Sînt convinsă că negocierile sînt mai eficiente decît sancţiunile.
> Ideile originale, de regulă, nu sînt originale deloc, important este să ştii să le vinzi. Ambalajul frumos contează mai mult decît conţinutul. Totuşi, dacă nu ai planuri funerare pentru timpul apropiat, trebuie să lucrezi şi asupra semanticii.
> Menajul este o modalitate ieftină de relaxare.
> Presa de bulevard este o noţiune care obligă la gesturi nepoliticoase. Sincer vorbind, cam toţi avem aceleaşi reguli, abordarea face diferenţa. Aş spune că există prea multă presă de bulevard în Moldova, dar este o afirmaţie riscantă. Presă şi partide nu sînt niciodată prea multe. Selecţia o fac oamenii, este dreptul lor constituţional de a alege.
> Cele mai frumoase amintiri sînt sigură că le voi trăi încă. Întotdeauna am ştiut că femeile capătă valoare prin trecutul lor, spre deosebire de bărbaţi, care sînt apreciaţi pentru viitor. Cel mai frumos lucru pe care îl am este familia mea, dar ca să pot aprecia acest lucru a trebuit să îmbătrînesc cu cîteva amintiri.
> Cenzura vine întotdeauna din interior. În Moldova cenzura este încurajată în principal de mase. Există o diferenţă majoră între cenzură şi politica editorială, o diferenţă pe care nu toată lumea o înţelege. În acelaşi timp, nici conceptul de politică editorială nu poate fi împins la absurd. Astăzi, dacă vrei să spui tot ce îţi trece prin cap, ar trebui să lucrezi pentru toate instituţiile mass-media din ţară.
> Deciziile nestandard de multe ori sînt generate de o situaţie de criză, cînd fie nu ai timp, fie nu ai bani, fie nu ai oameni. Atunci eşti nevoit să părăseşti pătratul logic şi să cauţi o soluţie. Sînt convinsă că progresul este susţinut tocmai de decizii trăsnite.
> Şapte ani de acasă  - „bună ziua, mulţumesc, poftim”. Cred că educaţia este o formă de suprimare a personalităţii printr-un set de restricţii şi complexe. Într-o lume cu reguli clare trăieşti mai simplu, dar nu neapărat în pace cu propria persoană. Eu am fost educată în egală măsură de părinţi şi de bunici, la care am stat în primii ani de viaţă. De aceea nu cred că pot să mă laud cu şapte ani de acasă, inclusiv pentru că nu-mi place sintagma.
> Kitsch-ul uneori mă irită, dar nu sînt un estet şi îmi pot permite să nu înţeleg anumite creaţii şi lucruri recunoscute de societate drept adevărate valori.   
> Prefer un regim alimentar - fără restricţii, un regim de guvernare - democratic, un regim - fără orar prestabilit, un regim fluvial - moderat şi un regim de viaţă - nesănătos.

chestionar

1. Principala trăsătură: sînt raţională.
2. Principalul defect: poate că sînt un om franc.  
3. Ocupaţia preferată: îmi place să consum.
4. Ce este, pentru mine, fericirea perfectă? Nu este.
5. Care ar fi, pentru mine, cea mai mare nenorocire? Să-mi cresc copiii în Moldova de azi.
6. Ce urăsc cel mai mult? Ignoranţa.
7. Cea mai importantă reuşită: urmează să apară în cîteva luni.
8. Cel mai mare regret: că sînt scundă şi brunetă.
9. Cea mai mare teamă pe care o am: să mă tem.
10. Cu ce personaj istoric aş vrea să stau de vorbă? Cu Winston Leonard Spencer-Churchill.
11. Personaj istoric care îmi trezeşte cel mai mult antipatie:  şi dacă încă nu a trecut în istorie definitiv?
12. Culoarea preferată: mov.
13. Floarea preferată: liliacul.
14. Parfumul preferat: „Angel” de la Thierry Mugler.
15. Maşina preferată: „Toyota iQ” pe care vreau să mi-o cumpăr cînd apare.
16. Brandul de îmbrăcăminte preferat: „Louis Vuitton”, „Jil Sander”.
17. Băutura preferată: Frozen Margarita.
18. Scriitorul preferat: fraţii Strugaţkii.
19. Eroii preferaţi din literatură: Piter Pan, Şveik.
20. Cartea preferată: „Doctor Jivago”, Boris Pasternak.
21. Muzica preferată: rock, soul şi genialul Ray Charles.
22. Filmul care mi-a plăcut cel mai mult: „L`ours et la poupee” (1969).
23. Deviza: nu am nici o deviză.