Vladimir Voronin. Acelaşi şi la guvernare, şi în opoziţie

La mai bine de un an de la trecerea în opoziţie, Vladimir Voronin nu se dezminte. Este energic, acid, conflictual şi necruţător cu adversarii politici. Cu toate că nu deţine nicio funcţie oficială în stat, rămâne în topul popularităţii.

Unul dintre elementele esenţiale ale popularităţii lui Vladimir Voronin este stilul expresiv şi modul său direct de a angaja conflicte. Când partidul său este în dificultate sau încolţit din toate părţile, de exemplu, el nu răspunde şi  nici nu se apară, ci trece la atac, într-o manieră spintecătoare, împotriva adversarilor politici. Aşa a procedat, de exemplu, după alegerile din 28 noiembrie 2010, când într-un ziar moscovit i-a apostrofat fără menajamente pe fruntaşii a două partide parlamentare, acuzându-i de nişte  fapte extrem de grave, fără să se îngrijească să aducă probe. O atare manieră se vede că  este pe placul unei părţi considerabile a simpatizanţilor PCRM care rămân fideli liderului comunist, de vreme ce PCRM, deşi a obţinut un rezultat mai slab decât în scrutinul anterior, rămâne cel mai puternic partid din Republica Moldova.

În 2010, Voronin a trebuit să-şi testeze echipa, să vadă care este potenţialul ei în noile condiţii de opoziţie parlamentară. Să identifice verigile slabe. Unde mai pui că pe parcursul acestui an l-au părăsit vechii săi tovarăşi de drum cu care a fost împreună de la începutul carierei sale politice – Victor Stepaniuc, Vladimir Ţurcanu, Iacob Timciuc etc.

Nu i-a fost uşor, dar a acceptat situaţia şi a mers înainte. Un timp a dat senzaţia că dezamăgirile şi înfrângerile ce s-au ţinut lanţ (pierderea puterii, trădarea camarazilor etc.) sunt pe cale să-l determine să se retragă din politică. Speculaţii la această temă s-au făcut destule. Sunt voci care spun că nu a abandonat politica, deoarece nu este genul de om care  părăseşte de bună voie câmpul de luptă. Alţii, sunt de părerea că Vladimir Voronin şi-ar dori să se retragă pe cal alb, adică lăsându-şi partidul la guvernare. A treia categorie înclină să creadă că Vladimir Voronin pur şi simplu a ajuns ostatic al propriului anturaj, care nu-i permite să abandoneze politica pentru că aceasta le-ar afecta poziţia electorală. Mai există o opinie – lui Vladimir Voronin politica i-a intrat în sânge şi, chiar dacă mai are unele momente de ezitare, oricum are capacitatea de a reveni şi de a merge până la capăt.

Aşa o fi sau altfel, dar pe parcursul întregului an Vladimir Voronin s-a concentrat pe construcţia internă de partid, pe menţinerea intactă a rândurilor susţinătorilor săi. Ajutat de concernul media pe care-l are la dispoziţie, dar şi de echipele sale din teritoriu, Vladimir Voronin a reuşit două rezultate deloc de neglijat. Mai întâi, Referendumul constituţional din 5 septembrie a eşuat, comuniştii fiind acei care au chemat la boicotarea lui. Mai apoi, deşi au pierdut şase mandate în Parlament, comuniştii s-au plasat pe primul loc în alegeri şi au cele mai multe mandate parlamentare.

Contrar aşteptărilor, comuniştii nu au făcut nicio schimbare la nivel de tactică şi strategie – au avut acelaşi mesaj agresiv, aceeaşi atitudine necruţătoare şi distructivă faţă de oponenţi. Acest fapt i-a permis echipei lui Vladimir Voronin să menţină artificial iluzia de divizare a Republicii Moldova în două tabere ostile şi ireconciliabile, să dea senzaţia că una dintre aceste tabere distincte şi-ar lega viitorul strict de PCRM.

Nici la nivel de strategii, Vladimir Voronin nu a schimbat prea multe. S-a marşat pe cel mai vechi, dar, totodată, şi cel mai violent dintre discursurile pe care îl poate avea o formaţiune de opoziţie – negarea succeselor şi anihilarea rezultatelor puterii prin antrenarea în discuţii publice a subiectelor paralele.

Vladimir Voronin, ca lider de partid, a reuşit să menţină în permanenţă în PCRM o stare de alertă, a spiritului de luptător pe baricade. Cele mai bune exemple în acest sens sunt: boicotarea şedinţelor Parlamentului, acţiunea de protest din 1mai, campania de susţinere a liderului PCRM de către localităţile din republică.

Pe de altă parte, liderul comunist a izbutit să-şi convingă adepţii că aflarea lor în opoziţie este de scurtă durată, contaminându-i cu virusul revanşei. Această mobilizare generală şi aşteptare a recompensei binemeritate sub formă de rezultat electoral a jucat un rol decisiv în prestaţia politică a echipei lui Vladimir Voronin în acest an.

Asupra viitorului politic al lui Vladimir Voronin planează o sumedenie de incertitudini. Unii analişti cred că în lunile următoare el se va retrage – fie ca urmare a faptului că PCRM va avea o atribuţie oarecare la actul guvernării şi aceasta-i va oferi satisfacţia unui lucru făcut în linii mari bine, fie în urma schimbărilor care se anunţă în PCRM în primăvara anului viitor, când va avea loc Congresul formaţiunii. Cei care îl cunosc mai îndeaproape însă înclină să creadă că Vladimir Voronin va face politică atât timp cât îi va permite vârsta şi sănătatea.

Un lucru este cert: apogeul în cariera sa politică a fost atins demult. Deşi continuă să rămână unul dintre cei mai influenţi politicieni, cel de-al treilea preşedinte al Republicii Moldova treptat devine istorie.