Val Butnaru. O personalitate polivalentă

Numele lui a devenit o marcă. Nu există proiect în care să se implice şi să nu aibă până la urmă succes. Ultimul dintre ele, prima televiziune de ştiri din Republica Moldova, este cea dintâi, dar nu şi cea din urmă operă lansată de el în 2010.

În prima jumătate a anului şi-a înnoit lista volumelor editate până în prezent cu încă un titlu – „Cartea nomazilor din B.”, roman  apărut în premieră la Bucureşti. Astfel, cunoscutul dramaturg şi publicist debutează şi ca romancier. Spre sfârşitul lui 2010 se numără printre fondatorii şi conducătorii Forumului Civic „Pro Europa”, ce şi-a propus să dea expresie concentrată voinţei populare favorabile integrării europene. În fine, dar nu şi în ultimul rând, cele două frumoase fiice gemene ale lui Val Butnaru au îmbrăţişat cu succes în 2010 meseria de jurnalist, lansând emisiunea televizată „Concert la pălărie”.

Val Butnaru e o personalitate eminamente polivalentă. A marcat, neîndoielnic, cele două decenii de independenţă prin multiple activităţi şi iniţiative de pionierat în diverse domenii, care au generat schimbări sistemice, de exemplu, în presa scrisă, în jurnalismul online, în televiziune.

A dinamitat toate tiparele de tip sovietic din mass-media. „Flux”, bunăoară, a fost primul cotidian modern de tip quality. „Jurnal de Chişinău” s-a afirmat ca cel dintâi ziar independent cu o dublă ipostază: de serviciu public şi de afacere. Săptămânalul „Economist” este prima publicaţie specializată de limba română în materie de finanţe, business şi bănci, care se dovedeşte lucrativă. Ca şi „Apropo”, de altfel, pe terenul divertismentului. „Jurnal TV” nu numai că este cea dintâi televiziune de ştiri, ci şi singurul canal din această nişă care oferă un produs sută la sută original.

Parafrazându-l pe Constantin Noica, am putea spune că Val Butnaru e călătorul universal care bătătoreşte toate potecile vieţii. Îl regăsim în dramaturgie, proză, jurnalism, managementul mass-media. Îşi manifestă talentul în atâtea direcţii, pentru că este unul dintre cele mai organizate creiere ale Basarabiei.

Până la urmă, a făcut din toate afacerile sale, şi cele abandonate, şi cele afirmate, un brand naţional. Cu toate acestea creează impresia că şi astăzi continuă să poarte pe faţă o uşoară amărăciune. Chiar dacă nu ştim exact de ce, avem, totuşi, o explicaţie.

La întrebarea existenţială a lui Emil Cioran „Încotro s-o luăm? Ce domeniu al spiritului să alegem?”, Val Butnaru răspunde la unison cu Sfintele Scripturi: „Cel al libertăţii”. Deloc întâmplător, sloganul publicaţiei „Jurnal de Chişinău” este ”Gândeşte liber”. Nu pentru că ar fi liberal, ci pentru că se bazează pe preceptul evanghelic „Cunoaşteţi adevărul şi veţi fi liberi”. De altfel, şi sloganul canalului „Jurnal TV” - „Viaţa în direct” - serveşte şi el acelaşi crez de viaţă. Între adevăr şi libertate există o legătură indisolubilă.

Poate tocmai de aceea s-a apucat mai mulţi ani în urmă să facă ziare. I s-a părut că purtătorii de adevăruri, scriitorii, artiştii şi jurnaliştii, riscă să rămână fără un canal de comunicare în a cărui absenţă libertatea nu are nicio şansă. Acum, când lucrurile s-au ameliorat şi datorită eforturilor sale, ar putea să aibă cel puţin senzaţia datoriei împlinite. Din păcate însă, cunoaşterea nu întotdeauna se converteşte automat în libertate. Lumea uneori depăşeşte adevărurile fără să le preschimbe în înţelepciune.  Această idee se desprinde din romanul său apărut recent.

„Cartea nomazilor din B” e povestea unei călătorii fantastice printr-un tunel subteran, unde eroii încearcă din răsputeri să înţeleagă sălbăticia demonilor, ca până la urmă să fie înfrânţi şi să accepte condiţia de „îngeri căzuţi”. De prea multă realitate, personajele lui Val Butnaru devin inexistente şi se preschimbă în simboluri în care ne recunoaştem pe deplin.

E, de fapt, o naraţiune tristă despre soarta oamenilor de azi, după cum ar spune autorul, „unii dintre care, în naivitatea care-i caracteriza, mai credeau în teoria că formau un popor, alţii, de-a dreptul inconştienţi, susţineau sus şi tare că erau o naţiune. Dar nu erau. Acel grup de oameni încă nu şi-a găsit prorocul ce i-ar purta prin pustiu şi le-ar vorbi despre adevăr…”.

Însă pentru cel ce caută adevărul nimic nu-i pierdut, atâta timp cât nu se opreşte. Asta e lecţia vieţii şi operei lui Val Butnaru. Puţini au avut  tenacitatea să meargă mai departe decât el în transformarea reală şi  artistică a cotidianului. 
(Petru Bogatu)