Serafim Urechean. Luptător până la capăt

În 2010, pierderile sale politice au depăşit câştigurile. Mai întâi l-au părăsit câţiva camarazi vechi de partid, iar mai apoi formaţiunea sa s-a situat sub pragul electoral şi a rămas în afara Parlamentului. În acelaşi răstimp, Serafim Urechean a dat o lecţie de verticalitate şi demnitate clasei politice autohtone.

N-a fost un an uşor pentru Serafim Urechean, chit că a avut satisfacţia visului împlinit – comuniştii în opoziţie, iar Moldova guvernată de forţe democratice, pro-europene. Declinul evident în care a intrat AMN în 2009 a continuat  nemilos în 2010, formaţiunea fiind permanent antrenată în mici scandaluri legate de plecarea membrilor săi către alte partide. Optimist incurabil, Serafim Urechean a continuat să vadă latura bună a lucrurilor, de fiecare dată declarând că astfel AMN scapă de profitori şi îşi consolidează rândurile.

A avut ocazia de-a lungul anului să se ralieze şi să se aciueze sub umbrela altor tabere politice, fapt ce i-ar fi permis să se menţină pe linia de plutire. Însă a refuzat constant, declarând că nu poate abandona proiectul politic la care a lucrat ani de zile. Astfel, a demonstrat că la Chişinău poate exista şi altfel de politică, bazată pe valori şi principii. A intrat în campania electorală cu lozinca: „Noi ne facem datoria!” şi a scos în evidenţă faptul că echipa sa niciodată nu a trădat.

Însă, i-a jucat festa, probabil, polarizarea electoratului de centru-dreapta în jurul altor două partide, PLDM şi PL. Competiţia acerbă cu PCRM i-a obligat pe simpatizanţii cursului proeuropean să voteze cât mai raţional cu putinţă, să nu rişte şi să nu opteze pentru un partid asupra căruia plana suspiciunea că ar putea să nu depăşească bariera electorală.

Totuşi, „Noi ne facem datoria!” nu a fost doar un slogan electoral al AMN în alegerile parlamentare anticipate, ci şi o trăsătură distinctivă a partidului condus de Serafim Urechean, dobândită în ultimii ani. În 2005, AMN a fost unica formaţiune care nu a pactizat cu comuniştii. În 2007 a fost partidul care a pus bazele debarcării comuniştilor de la putere la nivel local. În 2009 nu a acordat „votul de aur” PCRM şi a pus bazele plecării comuniştilor în opoziţie la nivel central. În 2010 miniştrii AMN şi-au făcut datoria la Guvern, contribuind la succesul general al guvernării, iar fracţiunea AMN în Parlament şi personal Serafim Urechean de multe ori au fost pe post de mediatori în cadrul alianţei de guvernământ, asigurând echilibrul şi eficienţa acesteia.         

Unii analişti politici cred că lui Serafim Urechean i se poate reproşa doar faptul că în 2010 nu a iniţiat reformarea partidului pe care-l conduce şi nu l-a pregătit la modul cuvenit de alegeri. În opinia lor, actualul lider al AMN ar urma să devină preşedinte de onoare, cedând pârghiile de conducere colegilor săi mai tineri. Aceasta ar fi readus AMN în cărţile calificării electorale. Astăzi, este greu de spus dacă aceasta ar fi fost o soluţie corectă. Oricum,  după rezultatele alegerilor parlamentare anticipate, este absolut clar că AMN are nevoie de o restructurare radicală.

Opiniile observatorilor politici se împart atunci când vine vorba despre viitorul politic al lui Serafim Urechean. Unii cred că acesta va abandona viaţa politică activă, alţii – că se va retrage parţial, cedând doar conducerea partidului. A treia categorie consideră că nu se va retrage, va moderniza partidul şi va reveni în forţă, folosind oportunităţile pe care le oferă alegerile locale generale din 2011. Se presupune că  Serafim Urechean va candida din nou la funcţia de primar general al municipiului Chişinău, funcţie pe care a deţinut-o până în 2005.

Însă, oricare ar fi scenariul, este evident că Serafim Urechean încă va mai rămâne pe terenul de joc politic. Timpul va arăta însă cât de performant şi eficient va fi jocul său.