Marc Tkaciuk. Creierul opoziţiei

În 2010 Marc Tkaciuk  şi-a testat capacităţile de strateg în condiţii neobişnuite pentru PCRM care, după 8 ani de guvernare, a ajuns în opoziţie. A trebuit să demonstreze că fără pârghiile puterii de stat este la fel de eficient ca şi la guvernare.

A fost anul în care „materia cenuşie” a PCRM a ieşit din umbră şi cvasianonimat. A organizat şi a participat la acţiuni de protest, a participat în premieră la talk-show-uri, a acceptat polemici publice, ocupându-se în acelaşi timp de reconstrucţia pe interior a formaţiunii şi de mobilizarea eficientă a resurselor pe care le are aceasta la dispoziţie.

În tot ce-a făcut PCRM în acest an, s-a simţit mai mult ca oricând mâna şi stilul lui Marc Tkaciuk. S-a creat impresia că eşecul suferit de PCRM şi personal de Marc Tkaciuk în 2009 l-au mobilizat exemplar, silindu-l să acţioneze cu o dublă energie pentru a putea să se revanşeze. Lupta pe care a dat-o el s-a derulat pe două fronturi.

Mai întâi, a deschis frontul intern. Evenimentele politice ce au urmat după pierderea puterii de către PCRM i-au permis să-şi regleze conturile cu rivalii săi mai vechi pe linie de partid. Plecarea uşor forţată din PCRM a lui Victor Stepaniuc şi a lui Vladimir Ţurcan au slăbit vizibil poziţiile comuniştilor ortodocşi, care au rămas fără lideri. Eugenia Ostapciuc, Ivan Calin, Vasile Iovv etc. au devenit practic invizibili în partid, ei fiind împinşi pe plan secund. Locul lor a fost ocupat rapid de oamenii lui Marc Tkaciuk – Alexandru Petkov, Constantin Starîş, Alexandru Isaev etc. Aceştia au completat rândurile gărzii noi din care fac parte Grigori Petrenco, Iurie Munteanu, Eduard Muşuc etc.

Trădările vechilor camarazi l-au forţat pe Vladimir Voronin să se încreadă mai mult ca oricând în Marc Tkaciuk, iar acesta a profitat de noul credit de încredere pentru a-şi consolida şi mai mult poziţiile în partid. Astfel, PCRM a ajuns să fie în mare parte controlat de fostul consilier prezidenţial.

În jocurile pe exterior, spre deosebire de cele din interiorul formaţiunii, unde Marc Tkaciuk a acţionat în maniera sa arhicunoscută, el a trebuit să-şi arate o faţă politică nouă. Acesta a devenit de facto o portavoce a partidului, iar de multe ori l-a substituit în ieşirile sale publice până şi pe Vladimir Voronin. Să luăm invitaţia la un duel politic pe care i-a făcut-o lui Vladimir Voronin liderul liberal-democraţilor. În locul liderului comunist lui Vlad Filat i-a  răspuns anume Tkaciuk. Şi nu a fost nici primul, şi nici ultimul caz de acest gen.

Noua conduită politică a celui care este supranumit „eminenţa cenuşie a PCRM” îi constrânge pe unii analişti să creadă că Marc Tkaciuk este tentat să părăsească conul de umbră în care s-a aflat tot timpul pentru a-şi construi o anumită imagine publică în perspectiva ocupării unei funcţii politice sau publice înalte.

Marc Tkaciuk a netezit terenul pentru PCRM pe segmentul stâng al eşichierului. Şi-a suflecat mânecile şi face aici curat. Ca rezultat, astfel de formaţiuni precum Partidul Agrar şi cel al Socialiştilor au fost practic absorbite de PCRM, iar PSD a devenit un satelit cuminte al comuniştilor.

Mulţi atrag atenţia şi asupra faptului că Tkaciuk îşi perfecţionează continuu mesajul, limbajul, mimica şi gesticulaţia (lucru care s-a văzut bine în cadrul mitingurilor şi apariţiilor tv), iar aceste detalii nu sunt deloc de trecut cu vederea în condiţiile în care retragerea din politică a lui Vladimir Voronin este previzibilă. Cel puţin, din prim-planul evenimentelor politice. Totuşi, Tkaciuk se pare că nu este privit în partidul Comuniştilor ca fiind succesor al liderului PCRM. Chiar Voronin a dat de înţeles acest lucru, făcând aluzie la faptul că l-ar împiedica să preia şefia formaţiunii originile sale etnice. Credem că lui i s-a rezervat rolul de creier ideologic şi mână forte a formaţiunii.

Tkaciuk conduce cu o mână de fier concernul media pe care l-a construit cu migală ani de zile. Atacurile regizate de el au ţinut în permanenţă guvernarea cu garda sus, nepermiţându-i să se relaxeze nici pentru o clipă. Deşi presa PCRM e mai curând propagandă decât instituţie media, atâta timp cât impactul ei asupra publicului rămâne considerabil, Marc Tkaciuk deţine o armă puternică în lupta PCRM împotriva oponenţilor săi politici.