Alexandru Tănase. Reformatorul justiţiei

A declarat război sistemului clientelar din justiţie şi timp de un an a implementat ample reforme în vederea salubrizării şi modernizării puterii judecătoreşti.

Nu este un secret faptul că maşinăria noastră de stat, nouă şi democratică pe dinafară, este pe alocuri putredă pe dinăuntru. Justiţia se numără printre domeniile poate cele mai afectate de servilism, corupţie şi nepotism.

Dar tot atât de adevărat este faptul că rezistenţa la reforme a unui sistem învechit în rele este foarte mare. Birocraţia care a moştenit multiple sechele sovietice se pretează cu greu schimbărilor. Asta descurajează adesea tentativele de renovare instituţională.

Nu e de mirare că destui politicieni tineri, aflându-se în opoziţie, dovedesc mult elan reformator. Însă, confruntându-se cu adevărate acte de sabotare după ce preiau conducerea unor ministere şi departamente, o lasă baltă şi renunţă la programele lor de prefaceri. Proiecte promiţătoare anunţa şi Alexandru Tănase înainte de formarea Guvernului Filat. Iată de ce evoluţiile sale ulterioare în postura de ministru al Justiţiei au fost urmărite cu luare aminte de publicul larg. Provocarea căreia urma să-i facă faţă era enormă.

Fiul unui cunoscut jurnalist şi scriitor, promotor al valorilor naţionale, avocat de succes, Alexandru Tănase încă până a intra în politică avea faima de  luptător care nu obişnuieşte să taie colţurile şi să facă compromisuri cu propriile principii. A dovedit de multe ori că este în stare de orice sacrificiu pentru a atinge scopul pe care şi-l propune.

Odată cu instalarea sa în fotoliul de ministru al Justiţiei, a criticat fără menajamente obedienţa puterii judecătoreşti. A căutat să dărâme cercul vicios al relaţiilor bazate pe pile şi favoritisme de tot felul. 

A purces la reformarea activităţii instituţiei de autoadministrare judecătorească, considerând că reformele radicale trebuie pornite de sus. A urmat tentativa de excludere din sistem a instanţelor specializate (judecătoriile economice), pe care noul ministru le consideră potenţiale surse de corupţie şi instrumente de presiune asupra mediului de afaceri. În fine, dar nu şi în ultimul rând, şi-a propus reformarea  sistemului de executare judecătorească etc. Iureşul acestor transformări a zguduit din rădăcini sistemul, Alexandru Tănase impunându-se în scurt timp drept cel mai energic şi cel mai hotărât ministru al Justiţiei pe care l-a avut Republica Moldova de la declararea independenţei încoace.

Un indicator elocvent al eficienţei sale a fost reacţia sistemului. Rezistenţa pe care au opus-o reprezentanţii acestuia, sfidarea deschisă a transformărilor iniţiate de noul ministru al Justiţiei au dovedit justeţea şi necesitatea reformelor. Iar faptul că multe din încercările sale de a schimba ceva au suferit eşec la prima etapă sunt o dovadă în plus că bătălia pentru o justiţie modernă, profesionistă şi incoruptibilă este extrem de dificilă şi de lungă durată.

Alexandru Tănase s-a dovedit a fi şi un bun arbitru care a avut dexteritatea şi luciditatea să rezolve judicios mai multe dosare generate de tulburările din aprilie 2009. Comisia pe care a condus-o a făcut dreptate şi tinerilor, dar şi poliţiştilor implicaţi în acele evenimente. Rezultatele activităţii acesteia s-a constituit într-un prim pas în vederea restabilirii echităţii şi concilierii civice, urmând ca ulterior ancheta şi instanţele de judecată să pună  punctele pe „i”.

Pe plan politic,  Alexandru Tănase a avut o traiectorie ascendentă. Partidul Liberal Democrat din Moldova, prim-vicepreşedinte al căruia este, a evoluat continuu, crescând constant în intenţiile de vot ale alegătorilor. Ca rezultat, în alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie, PLDM aproape că şi-a dublat numărul de mandate.

Alexandru Tănase a demonstrat că este  un coechipier eficient şi corect, un politician  de rafinament, mâna dreaptă a liderului  PLDM, Vlad Filat. Are toate şansele să rămână în istorie drept persoana care a revoluţionat justiţia în Republica Moldova şi a adus cu el un suflu nou în viaţa politică.