SERAFIM URECHEAN. Pe jumătate împlinit

Pentru Serafim Urechean anul a fost pe cît de rău, pe atît de bun. El nu a reuşit să ajungă preşedinte al republicii, deşi a promis ferm şi nici să fie pilonul de bază al noii guvernări, dar AMN s-a menţinut nesperat pe linia de plutire şi are reprezentanţi în componenţa noului Executiv.

Serafim Urechean a început în forţă anul politic 2009. El pornea din postura de lider al uneia dintre cele mai importante formaţiuni de opoziţie, care în alegerile locale din 2007 a înregistrat cel mai bun scor electoral între partidele democratice. A preluat puterea în multe raioane şi, sprijinindu-se pe administraţia locală, spera să obţină un rezultat bun şi la nivel central în 2009. De aceea, întreaga campanie a Alianţei „Moldova Noastră” a decurs sub lozinca: „Urechean – preşedinte, AMN – la guvernare”.

Rezultatele scrutinului din 5 aprilie au constituit însă o dezamăgire. AMN a obţinut sub 10 la sută din voturi, s-a clasat pe locul patru şi în tabăra opoziţiei a cedat întîietatea liberalilor şi liberal-democraţilor, unor partide care acum doi ani ori nu străluceau, ori nu existau deloc. Serafim Urechean a fost nevoit să-şi modifice din mers mesajul electoral, renunţînd la vechile lozinci.

El a făcut un pas evident de pe centru-dreapta spre dreapta eşichierului politic. Şi-a uniformizat mesajul, şi-a coordonat acţiunile cu Partidul Liberal şi Partidul Liberal-Democrat din Moldova. A făcut însă mai mult decît atît. Şi-a schimbat felul său de a fi. Conştient că e perceput ca un politician învechit în comparaţie cu Dorin Chirtoacă sau Vlad Filat, a plusat la capitolul mobilitate. A devenit mai energic, mai şăgalnic, mai deschis faţă de presă.

După 5 aprilie, liderul AMN a fost pus în faţa unei mari tentaţii – de a vota pentru alegerea unui preşedinte al republicii propus de Partidul Comuniştilor şi de a merge într-un parteneriat deschis cu puterea. Deşi înţelegea de minune că alegerile parlamentare anticipate l-ar dezavantaja, Serafim Urechean a rezistat ispitei de a accepta o soluţie îndoielnică, dar profitabilă sub aspect practic. A ales să facă front comun cu democraţii împotriva comuniştilor.

După cum era de aşteptat, în alegerile anticipate din 29 iulie, AMN a obţinut şi mai puţin decît la 5 aprilie – circa 7 la sută. Risca să rămînă sub pragul electoral, ceea ce ar fi afectat opoziţia în întregime. Însă AMN s-a mobilizat exemplar şi a declanşat o campanie electorală incisivă. În consecinţă, a scos un loz cîştigător şi Alianţa „Moldova Noastră” a intrat la guvernare, alături de PLDM, PL şi PD.

Constituirea coaliţiei democratice  a fost un adevărat colac de  salvare pentru Serafim Urechean. Pe de o parte, acesta şi-a îndeplinit parţial promisiunea de a aduce AMN la guvernare. Pe de alta, distribuirea portofoliilor ministeriale unor colegi din conducerea de partid, care au rămas în afara Parlamentului, i-a permis să detensioneze situaţia din interiorul formaţiunii, care la acea etapă amintea de un butoi cu pulbere.

Alierea cu PL, PLDM şi PD a însemnat şi un important transfer de imagine de la cele trei formaţiuni aflate în ascensiune către AMN. Aceasta i-a oferit posibilitate lui Serafim Urechean şi formaţiunii sale să-şi refacă întrucîtva poziţia, să-şi regrupeze forţele şi să-şi conserveze poziţiile.

Or, după alegerile din 29 iulie riscul sciziunilor în AMN devenise unul real. Parteneriatul AMN cu celelalte trei partide democratice cu pondere a lipsit membrii de partid de alternative politice serioase, ceea ce i-a dat posibilitate lui Serafim Urechean să păstreze intactă temelia formaţiunii şi şansele reale de relansare a acesteia.

Fără îndoială, anul 2009 a fost unul nu tocmai fericit pentru Serafim Urechean, chiar dacă a ajuns prim-vicespeaker, iar formaţiunea sa – la guvernare. Îşi dorea altceva, probabil. E doar pe jumătate împlinit. Acum un an Serafim Urechean era mult mai influent decît în prezent, ceea ce nu înseamnă însă că poate fi exclus din viitoarele ecuaţii politice de la Chişinău.