![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
Dacă ar exista un top al predicţiilor politice, Petru Bogatu ar urca în 2009 pe podium. Cel puţin trei dintre prognozele sale, făcute îndată după evenimentele din aprilie, s-au confirmat.
A prezis în editorialele sale din primăvară mai întîi că partidele democratice îi vor învinge pe comunişti. Mai apoi, că Vlad Filat va deveni prim-ministru. Şi în fine, dar nu şi în ultimul rînd, că PCRM după alegeri va începe să se descompună, fapt care a început să iasă la iveală chiar la finele anului curent.
Căderea puterii sovietice şi eliberarea informaţiei au generat şi la noi fenomenul directorului de opinie care se produce într-o dublă ipostază, cea de publicist şi de expert. Dar puţini au fost atît de eficace prin efectul politic, intelectual şi estetic produs de scriitura şi analiza lor, ca Petru Bogatu.
Este un ziarist şi un analist independent care ştie să calculeze exact distanţa pe care trebuie s-o ia faţă de mediul politic pentru a fi suficient de documentat, dar, totodată, pentru a nu se lăsa influenţat de partide şi a nu irosi capitalul de credibilitate. S-a constituit într-o adevărată forţă mediatică, fiind într-un fel întruchiparea presei ca cea de-a patra putere în stat.
Este dificil să-i faci un portret clasic cu tonuri sobre care să-i poarte identitatea, pentru că el însuşi e un tipaj ieşit din comun care nu suportă clişeele. Iată de ce în ceea ce urmează ne propunem să cităm eseul lui Vasile Botnaru care ni-l pictează într-o manieră stilată şi, totodată, se pare că suficient de realistă.
„Dacă este adevărat că pentru lumea zisă occidentală jurnalistul „emblematic” ar putea fi Richard Quest (insul-semn de întrebare de la CNN, cum să nu-l ştiţi? atunci cine altul dacă nu Petru Bogatu este „mister ştie-toate” al meleagurilor noastre mioritice?
Wikipedia: Petru Bogatu s-a născut pe data de 12 iulie 1951. Bunelul său, Efrim, fiind acuzat că ar fi chiabur, a încercat să fugă în România şi, în timp ce trecea Nistrul, a fost omorît de grănicerii sovietici. Petru Bogatu a absolvit Institutul pedagogic din Bălţi şi Şcoala de înalte studii politice din Rostov-pe-Don, Rusia. Unul din fondatorii Frontului Popular, a fost vicepreşedinte al FPM (1990-1992), din 1994 pînă în 2002 - redactor-şef la ziarul „Ţara”. Ulterior, editorialist şi redactor-şef al cotidianului naţional „Flux” (2004-2006). Din 2000 este profesor la Catedra de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la USM, autor de articole, studii şi manuale. Din 2006 este editorialist la „Jurnal de Chişinău”, iar din 2009 şi la postul de radio „Vocea Basarabiei”. Este căsătorit cu cunoscuta ziaristă Viorica Cucereanu, cu care are un copil.
Dacă ar fi după capul meu, aş dispune (ce noroc că nu mă lasă nevasta să fiu preşedinte!) ca editorialele sale (toate! Concurenţii le-au şi numărat, dar nu divulgă bilanţul pentru că sînt invidioşi) să fie tatuate în mod obligatoriu pe frunţile noastre. Astfel încît toată lumea să le înveţe pe din afară (oare de ce, mă întreb, ca un ernofil ce sînt, se lipeau mai lesne poeziile de mine atunci cînd le învăţam „pe de rost”?) cînd merge în troleibuz, „pe tren” (care la noi e mai crăcănat şi de aia călătorim „cu”) sau în „car frumos cu patru boi” (adică very nais autoturism wiz 4 băieţi). Ori atunci cînd stăm, cuminte, eu şi ea, ei şi ele, la o crîşmă în aşteptarea bucatelor, de ce să nu citim ceva mai afrodisiac decît meniul?
Sau, cînd ne plătim facturile şi fata de la ghişeu ne scanează fruntea încreţită din cauza gigacaloriilor, kilovaţilor şi megabiţilor scumpi ca la Dubai (am impresia, măcar că nu am stat acolo cu chirie, dar tare m-aş duce), oare nu ar fi mai cu cap (literalmente) să fim nişte minibannere purtătoare de recunoştinţă pentru cel care este singurul Bogat adevărat de la Chişinău (deşi nu are încă un „hamer”, dar patronul i-a promis unu, la prima aniversare, ca să nu facă de rîs compania, o ştiu din surse sigure, că am acolo o iscoadă care îl soarbe din priviri cu tot cu café, cînd îl vede povestind, mai ales despre fotbal.
Dar ce spaţii de manevră s-ar deschide vara, cînd facem plajă, mergem la prăşit ori batem mingea pe toloacă (cine are şi minge, şi toloacă)! Ah, ce mai abecedare de cultură politică ratăm pentru că nu mă lasă nevasta să fiu preşedinte! Restul: dă o căutare „Bogatu Petru” pe Google, ia-ţi o vacanţă de cîţiva ani şi citeşte!”
* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.