MIHAIL FORMUZAL. Strategul sudului

Este singurul reprezentant al forţelor democratice din autonomia găgăuză care nu numai că a reuşit să preia puterea locală prin votul cetăţenilor, ci şi să se afirme în ipostaza de guvernator de aşa manieră, încît să dejoace toate uneltirile comuniştilor împotriva sa. Ca şi în cazul primarului Chişinăului, fosta putere a purtat un război şi contra şefului administraţiei de la Comrat.

Cu o carieră militară serioasă în spate, departe de politică şi de tot ce înseamnă administraţie publică locală, Formuzal şi-a cucerit electoratul cu muncă asiduă, cu insistenţă şi cu strategii bine chibzuite care se potriveau ca o mănuşă unui teritoriu al cărui populaţie trăieşte în permanenţă pe muchie de conflict. Ajuns la cîrmă cu sprijinul unui partid de opoziţie ce practic nu contează la nivel naţional, a potolit spiritele în zonă, a detensionat competiţia politică şi, astfel, a intrat în graţiile marilor partide democratice, care între timp preluaseră puterea la Chişinău. Nu e de mirare că acestea din urmă i-au recunoscut foarte repede meritele, înmînîndu-i guvernatorului, cu ocazia jubileului de 50 de ani, o înaltă distincţie de stat.

„Gloria Muncii” a fost o răsplată pentru efortul său de a  gestiona „sudul” Republicii Moldovei. De altfel, o regiune cu puţine resurse care, totuşi, ar putea deveni suficient de lucrativă pentru a-şi asigura de sine stătător un buget corespunzător.

Autonomia găgăuză a înregistrat în 2009 pierderi mari. Dar nu din cauza propriei administraţii, ci în urma politicii economice a fostei guvernări comuniste. Cea mai mare sursă de venit a găgăuzilor – vinurile, a generat în 2009 doar pagube şi datorii. Dar nu pentru că produsul şi-ar fi pierdut calităţile. Motivul este altul. Vinurile în vrac nu au mai putut fi exportate în urma interdicţiilor impuse de guvernul central.

Ca un adevărat apărător al neamului, Mihail Formuzal a căutat modalităţi să-şi protejeze populaţia şi să le îmbunătăţească starea socială. În lipsa locurilor de muncă, başcanul a depus eforturi mari pentru a restabili relaţiile de parteneriat cu Turcia, încercînd să refacă  în ochii acesteia credibilitatea Găgăuziei, risipită în timpul scandalului cu motorina. Formuzal negociază permanent cu Guvernul de la Ankara condiţii mai bune pentru miile de găgăuzi care lucrează acolo, caută să obţină o consistentă asistenţă economică.

Este convins că are pentru ce să fie apreciat chiar şi de către oamenii ce-l critică. Echipa sa a asigurat liniştea în regiune şi o oarecare dinamică de dezvoltare. „Am demonstrat, spune Formuzal, că sîntem cel mai mult interesaţi în păstrarea statului moldovenesc. Am elaborat un model politic propriu ce ţine de autonomie. Am pornit de la nişte puncte de reper, cînd am declarat clar că noi sîntem un popor puţin numeros, nu putem şi nu vrem să dictăm voinţa noastră majorităţii populaţiei, dar vom cere consecvent respectarea intereselor noastre pentru a se ţine cont de ele”.

Formuzal declară că în regiune sînt suficiente resurse pentru a face din autonomie un model de urmat şi în ceea ce priveşte organizarea administrativă, şi în ceea ce priveşte viaţa social-economică. Astfel, zice guvernatorul, vor veni din toată lumea în Moldova să înveţe de la autorităţile moldovene cum să soluţioneze conflicte interetnice, cum să dezvolte eficient autonomia. „Ar putea fi un exemplu pozitiv, consideră el, şi pentru soluţionarea problemei transnistrene”.