MARC TKACIUK. Strategul care şi-a dat cu stîngul în dreptul

Probabil că eminenţa cenuşie a liderului comunist a ameţit în 2009 de pe urma succeselor din ultimii opt ani. I-a scăzut vigilenţa, l-a dat de sminteală intuiţia şi nu i-a folosit la nimic proverbiala-i inventivitate.

Sigur pe el şi convins că nu are concurenţi pe măsură, şi-a asumat riscuri şi a făcut mutări pe tabla de şah politic, care pînă la urmă s-au dovedit a fi tot atîtea erori. Începutul de an însă avea semne bune. Şi nu anunţa surprize.  

Marc Tkaciuk, şef al staff-ului electoral al PCRM, a pregătit cu migală campania pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie. Ca de obicei,  scenariile includeau elemente inedite şi variate, menite să surprindă şi să năucească adversarul.

Mijloacele de informare în masă, din dotarea Partidului Comuniştilor, se mişcau bine coordonate, ca o coloană de tancuri în frunte cu un comandant iscusit şi experimentat care ştie unde trebuie să ajungă. Secundat de resurse administrative temeinice şi ajutat de sofisticate tehnologii informaţionale, dispozitivul propagandistic al PCRM lovea necruţător, apropiind victoria rîvnită. Potrivit unora, strategul comuniştilor vedea departe. El ar fi pregătit terenul  pentru posibile scenarii postelectorale. Lucrurile însă au mers bine doar pînă la 5 aprilie, cînd PCRM a obţinut 60 din 101 mandate.

Seria greşelilor a început în perioada postelectorală. S-a dat cu oiştea în gard, ce-i drept, şi pînă atunci, fapt ce a permis opoziţiei democratice să-i acuze pe comunişti de fraudă şi abuz de putere. Dar Marc Tkaciuk considera, pesemne, că învingătorii nu sînt judecaţi. Însă euforia succesului electoral i-a jucat, se pare, pînă la urmă festa. Strategul PCRM nu a ştiut să dea o replică promptă la acuzaţiile de trucare a scrutinului şi limitare a libertăţii de exprimare.

Poporul a ieşit în stradă şi tentativa comuniştilor de a specula violenţele în care au degenerat protestele din faţa sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei  nu numai că nu le-a adus dividende politice, aşa cum sperau, probabil, ci din contra, s-a întors ca un bumerang împotriva lor. Afirmaţiile partidelor democratice, potrivit cărora PCRM s-a folosit de precedentul naziştilor, care au incendiat Reichstagul pentru a-i învinui de complot pe oponenţii puterii, au sensibilizat opinia publică, dovedindu-se mult mai convingătoare decît toate campaniile mediatice ale comuniştilor luate laolaltă.

Fatală însă a fost gafa monumentală a strategului, comisă în cursa pentru alegerile anticipate din 29 iulie. Comuniştii au purtat împotriva democraţilor o campanie preponderent negativistă şi agresivă. PCRM  şi-a centrat discursul exclusiv pe discreditarea cu orice preţ a oponenţilor. Adversarii erau taxaţi drept duşmani, drept o primejdie de moarte care paşte patria. Mesajul crispat şi prăpăstios al comuniştilor a scindat societatea în două, inducînd multă nelinişte. Tulburarea din mijlocul electoratului l-a mobilizat să participe masiv la alegeri. Acest fapt a dat peste cap calculul PCRM care a mizat pe o prezenţă slabă la urne.

În treacăt fie spus, agresivitatea şi limbajul violent, consideră unii observatori politici, i-au fost impuse lui Marc Tkaciuk în campania electorală de Vladimir Voronin. Ca şi, de altfel, marginalizarea lui Marian Lupu care, retrăgîndu-se din PCRM, a contribuit enorm la debarcarea comuniştilor de la putere. Oricum, s-a creat impresia că eminenţa cenuşie a liderului comunist şi-a dat cu stîngul în dreptul.

Totuşi, înfrîngerea în alegeri a fost pentru Marc Tkaciuk  o lecţie. Iar el a demonstrat că ştie să înveţe. Pînă acum, din greşelile altora. Azi însă va trebui să înveţe din propriile greşeli.