LEONID VOLNEANSCHI. Onestitatea este cea mai bună afacere

În ciuda siluetei sportive, dimineţile importantului om de afaceri încep fără sport şi fără cafea, cu un ceai tare şi cu telefoanele închise pînă la ora 10.00. Timp în care poate vorbi cu Polina, fiica lui de un anişor şi jumătate, sufleţelul care l-a făcut din nou să viseze. Uneori, din cauza multelor întîlniri de afaceri nici nu reuşeşte să se culce şi atunci o nouă zi poate fi pur şi simplu continuarea celei de ieri.

Şi-a petrecut copilăria într-o casă aflată pe locul actualului Parlament şi a învăţat la şcoala nr. 37. Chişinăuian din talpă. În copilărie a visat să devină medic, dar pe atunci evreii nu aveau şanse să fie luaţi la medicină. S-a făcut inginer-energetician şi nu bănuia că viaţa îi pregătea salturi mult mai spectaculoase. L-a solicitat pentru activităţi de antreprenoriat, afaceri - calea de la „Chişinău-Urbanproiect” la „Elat Group”, un concern complex cu diverse direcţii în ramurile economiei naţionale şi extins dincolo de suprafaţa modernului Centru Comercial Internaţional ELAT. Anul 2009 l-a găsit lucrînd asupra celui mai mare proiect din ultimii 10 ani - reconstrucţia clădirii uzinei „Sigma”, iniţiat anul trecut. Edificiul de 14 etaje se transformă într-un Centru pentru oficii de lux. Jumătate de clădire are deja un aspect „european”, iar în 2010 ELAT speră să uimească plăcut chişinăuienii cu spaţiile reconstruite ale fostei uzine, suma investiţiilor depăşind  5 milioane de euro.

La un om de afaceri consideră cele mai importante onestitatea şi dorinţa de a munci. Are şi o teorie la temă – „onestitatea e cea mai bună afacere. Dacă eşti corect, nu înşeli pe nimeni, toţi îşi doresc să facă afaceri cu tine”. Ce nu se poate în business? Să fii foarte încrezut în sine. Pentru că poţi pierde controlul realităţii. Să te pierzi, în general, mai ales pe timp de criză, care „a generat un blocaj în primul rînd în gîndirea noastră. Mie, criza mi-a arătat că nu mai poţi face afaceri cu instrumentele vechi şi că trebuie să caut altele noi. Ne-a prins nepregătiţi. Şi acum căutăm. Ne mobilizăm. Totuşi, chiar dacă această criză este doar o maladie informaţională, a reuşit să-i omoare pe mulţi în afaceri… Iar dacă mîine conducerea statului ar declara că am ieşit din criză, chiar vom începe să ieşim”, spune Leonid Volneanschi.

Apropo de conducere, politica nu îl tentează. Îşi cunoaşte bine locul. Dintre regulile codului de comportament al oamenilor de afaceri desprinde una foarte importantă – un om de afaceri de succes trebuie să sprijine partidul care guvernează ţara în acel moment. Altfel, omul de afaceri nu ar putea activa. Dar, dînd curs atîtor proiecte sociale, importante şi variate, care ar trebui să fie misiunea guvernanţilor, Volneanschi automat sprijină formaţiunea de la putere. Uniunea Veteranilor, care protejează şi apără interesele a peste 500 mii de oameni şi al cărui preşedinte este, reprezintă doar unul dintre acestea. Mai sînt Centrul de Cultură şi Sport „Elat”, Federaţia Naţională de Haltere, al cărei preşedinte de onoare este, Liga de lupte „Elat”, pe care a fondat-o – înseamnă artişti şi sportivi bursieri „Elat”, finanţaţi şi pregătiţi datorită calităţilor pronunţate de mecenat ale lui Leonid Volneanschi.

Dacă Natalia Gordienco ne-a dus faima ţării la Jurmala, dacă tinerii artişti primesc şansa afirmării, dacă halterofilii moldoveni ridică medalii la competiţii internaţionale, dacă ne onorează cu prezenţa vedeta K1 Ernesto Hoost – este meritul lui. Şi banul lui. „Primesc o plăcere enormă de la ceea ce fac. Cel care dă, acela primeşte. Sau, ca să primeşti, trebuie să ştii să oferi. Este o normă din Biblie şi Cabbala”, spune Volneanschi. La festivalul „Golden Voices” din martie au concurat interpreţi din 20 de ţări, festivalul duetelor „Golden Wings” a durat patru zile, cu invitaţi speciali – „Otawan” – şi în care a investit peste 100 mii de USD cu un fond de premii de 20 de mii de dolari. „De ce am făcut festivalul duetelor? Am vrut ca lumea să înveţe să se asculte unii pe alţii. Cu asta am intrat în mişcarea internaţională a festivalurilor şi sîntem invitaţi peste tot.”

Este fericit. Dacă se mai gîndeşte, revine la idee şi afirmă că fericit cu adevărat a fost cînd mai trăiau părinţii săi şi e bucuros că, acum 5 ani, cînd a împlinit 50 de ani, ei mai erau alături. De fapt, atunci era foarte fericit. Iar acum este pur şi simplu fericit. Este tatăl a patru copii, iar ultima, Polina, de un an şi jumătate, îl face să renască. I-a arătat că nu are dreptul să nu mai viseze. L-a făcut să zîmbească mai mult. Iar visul său este unul simplu şi totuşi, complicat – vrea să vadă cît mai multe feţe fericite în jur.