![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
A făcut o carieră ameţitoare sub guvernarea comunistă – de la şef al Bursei de Valori pînă la prim-vicepremier. Era creditat cu şanse reale ca în 2009 să ajungă Prim-ministru. A fost la un pas de paradisul politic pe care aşa şi nu a reuşit să-l facă.
Pînă la urmă, Igor Dodon a ajuns în opoziţie şi s-a ales doar cu mandatul de deputat. Şi asta în condiţiile în care părea că e foarte aproape de punctul culminant al rapidei sale ascensiuni pe scara ierarhică.
Începutul anului l-a prins în epicentrul „crizei gazelor”. A reuşit să iasă cu faţa curată, fapt care i-au determinat pe Zinaida Greceanîi şi Vladimir Voronin să-l laude în public.
A gestionat cu succes şi situaţia dificilă de pe piaţa valutară, temperînd spiritele în ajunul alegerilor parlamentare. Ulterior, a reuşit să diminueze impactul crizei financiar-economice, în special asupra sistemului bancar. A estompat efectele negative generate de singurul caz de faliment al unei instituţii bancare („Investprivatbank”).
A identificat căi mai puţin ortodoxe pentru finanţarea deficitului bugetar. Însă toate aceste politici, prevăzute pe termen scurt, au permis ţării doar să supravieţuiască. Nu au oferit însă şi soluţii de perspectivă. Dimpotrivă, unele dintre aceste acţiuni, redresînd problemele curente, au generat altele, mult mai complicate, care riscau să se agraveze în viitor.
A trezit dubii şi eşecul negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional. Igor Dodon a recunoscut în cadrul unui interviu pentru canalul de televiziune NIT că reprezentanţii FMI au cerut ca un eventual acord de creditare a Republicii Moldova să fie contrasemnat de principalele partide de opoziţie. Astfel, vrînd-nevrînd, el a recunoscut că donatorii internaţionali nu aveau încredere în autorităţile comuniste, în capacitatea lor de a stabiliza situaţia economică.
Au ridicat semne de întrebare şi reacţiile tardive ale ministerului condus de Igor Dodon la declanşarea crizei financiare mondiale. Urmînd exemplul lui Voronin, el declara la începutul anului că recesiunea nu va afecta serios Republica Moldova, deşi aceasta era deja devastată de o tornadă economică necruţătoare.
Totuşi, Igor Dodon a izbutit să întreţină iluzia că situaţia este sub control. Astfel, s-a evitat panica. Dar a fost irosit timpul cînd s-ar fi putut interveni pentru a struni criza, pentru a pune la adăpost sectoarele economice de valurile ei ucigătoare.
Însă sub aspect tehnic şi managerial, orice s-ar spune, Dodon şi-a dovedit competenţa. A constituit în cadrul ministerului o bună echipă de profesionişti din persoane apropiate lui (Viorel Melnic, Igor Grigoriev etc.). Cu ei intenţiona, pesemne, să lucreze şi în continuare. N-a fost să fie.
Igor Dodon este mai mult un tehnocrat, decît un politician. Acest lucru s-a văzut mai bine ca oricînd în a doua jumătate a anului 2009. El nu se simte în largul său în Parlament şi continuă să arunce ocheade spre Guvern.
Este evident că îşi percepe funcţia de deputat ca o sinecură, ca un refugiu provizoriu. Tînjeşte după activitatea sa de odinioară în Executiv, unde va căuta ulterior, probabil, să revină. Rămîne de văzut doar ce vehicule politice va alege pentru a face cale întoarsă.
* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.