CHIRIL LUCINSCHI. Un debutant de rasă

Fiul ex-preşedintelui Petru Lucinschi, Chiril, în 2009 a intrat în politică. Primul contact cu lumea care l-a consacrat pe tatăl său a fost dur.

Debutul i-a adus nu linişte, ci multă frămîntare în suflet. A căutat să  păşească pe urmele părintelui său. Şi a făcut-o pe propria-i răspundere.

A candidat pe lista Partidului Democrat în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009. Opţiunea sa era justificată. Cum-necum, tatăl său a contribuit la apariţia şi afirmarea acestei formaţiuni. Se pare că astfel, Chiril Lucinschi a încercat să înrădăcineze şi în Moldova practica occidentală bazată pe tradiţiile politice de familie.

În opinia unor analişti politici, Chiril Lucinschi ar fi putut lesne alege un alt partid care i-ar fi asigurat succesul în alegeri. Şi relaţiile tatălui său, dar şi propriile calităţi, i-ar fi netezit drumul spre o formaţiune cu şanse reale de a intra în parlament. A pariat însă pe PD, arătînd astfel că doreşte să facă politică în baza unor valori, dar nu a unor interese personale.        

A intrat în scenă cu dreptul. Exuberant, impozant şi volubil, crea impresia nu de fecior de bani gata, ci de tînăr politician cu principii. A fost unul dintre cei mai activi actori în campania electorală pentru alegerile din 5 aprilie. A demonstrat că are în vene sînge de politician. Că are idei. Şi că este un om de acţiune.  

Deşi Partidul Democrat nu a trecut în Parlament, Chiril Lucinschi şi-a făcut un nume în sfera politicului, distinct de cel al tatălui său. A încetat să fie privit doar ca o progenitură a celui de-al doilea preşedinte al Republicii Moldova. A dovedit că poate rezista în confruntările politice pe propriile picioare. 

După alegeri însă i s-au aplicat şi lovituri sub centură. A fost văzut făcînd băi de mulţime în mijlocul tinerilor nemulţumiţi de rezultatele alegerilor (de altfel, ca şi alţi reprezentanţi ai partidelor de orientare democratică). Asta a fost suficient ca autorităţile şi presa afiliată guvernării PCRM să-l acuze de legături cu elementele turbulente care au incendiat sediile Parlamentului şi Preşedinţiei. Ce-i drept, mai departe de unele aluzii şi insinuări gratuite nu s-a mers. Dar şi aceste atacuri au fost destule ca să-i provoace un anume dezgust faţă de politică.

Trista experienţă trăită în politica moldovenească, l-a determinat pe Chiril Lucinschi să renunţe pentru moment. S-a retras din prim-planul evenimentelor, preferînd să se ocupe de afaceri şi de familie. Nu s-a implicat în proiectul demarat de PD prin aducerea lui Marian Lupu în fruntea formaţiunii. Aceasta a fost încă o dovadă că Chiril Lucinschi nu a venit în politică pentru jilţuri moi în vîrful piramidei.        

Oricine în locul său ar fi profitat de conjunctura favorabilă ce s-a creat după alegerile parlamentare anticipate şi ar fi revenit în joc. El însă s-a dat la o parte. Poate din cauza gustului amar pe care l-a lăsat competiţia electorală sau poate pentru că viziunile sale nu se potrivesc momentului politic.

Oricum, antrenarea sa în campania pentru alegerile parlamentare nu a fost zadarnică. Deşi nu s-a afirmat încă pe terenul politic, s-a dovedit un debutant de rasă cu abilităţi care ar putea să-l ajute să se împlinească în viitor. A demonstrat că este o personalitate puternică şi instruită care se poate impune nu numai în afaceri, ci şi în spaţiul public.