ZINAIDA GRECEANÎI. Şarmul guvernării

Odată cu instalarea Zinaidei Greceanîi în fotoliul de şef al Guvernului,  puterea actuală şi-a adjudecat o calitate care îi lipsea cu desăvîrşire. Datorită  premierului, guvernarea are acum puţin şarm.

receanîi se situează în afara tipologiilor consacrate de oameni politici din Republica Moldova, întrucît nu acţionează, propriu-zis, ca un om politic. Prin discursul său, ea nu se identifică nici cu un comunist, nici cu un democrat. Este un tehnocrat al cărui farmec de femeie se potriveşte de minune landşaftului nostru public. Dar şi un demnitar cu multă libertate de mişcare şi de limbaj. Tocmai acest neobişnuit de mare spaţiu de manevră a creat impresia, nu-i exclus că falsă, a unei distanţe care s-a creat între guvern şi preşedinţie.

Primul-ministru îşi permite să spună lucruri imposibile pentru celelalte persoane angrenate în mecanismul puterii comuniste. De exemplu, cu ocazia vizitei efectuate în a doua jumătate a lunii octombrie 2008, la Bucureşti, Zinaida Greceanîi, a declarat că „România este cel mai bun prieten” pe care Moldova se poate sprijini în dezvoltarea ei economică. Asta se bate cap în cap cu poziţia oficială sonorizată de oficialităţile moldovene.

Oricum, desemnarea Zinaidei Greceanîi în funcţia de prim-ministru, în luna martie 2008, nu a surprins. Se ştia de cîţiva ani că ea este „motorul” Guvernului, „materia lui cenuşie” şi, în plus, se bucură de încrederea totală a preşedintelui Vladimir Voronin. De aceea, numele acesteia a început să fie vehiculat de îndată ce au apărut primele informaţii despre posibila demisie a premierului Tarlev.

Zinaida Greceanîi s-a dovedit a fi omul potrivit la locul potrivit. În primul rînd, preşedintele avea nevoie de o persoană în fruntea cabinetului de miniştri care ar fi îmbunătăţit atît imaginea Guvernului, în special, cît şi a partidului de guvernămînt în general. În al doilea rînd, era nevoie de un premier care ar fi asigurat un echilibru între diferite grupuri de interese din interiorul puterii. În al treilea rînd, era nevoie de o candidatură care ar fi dezarmat parţial opoziţia, ar fi determinat-o să reducă intensitatea criticilor la adresa puterii. Iar în al patrulea rînd, de şarmul Zinaidei Greceanîi era nevoie în perspectiva campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2009.

Premierul şi-a propus din start planuri destul de ambiţioase. Însăşi denumirea programului ei de guvernare a fost (şi este) una destul de provocatoare – Progres şi integrare, nemaivorbind deja de angajamentul de a aduce ţara cît mai aproape de Uniunea Europeană.             

„Programul va sta la baza relaţiilor ulterioare ale Moldovei cu UE, calitatea de membru al UE fiind o sarcină de perspectivă, spre atingerea căreia trebuie să se facă paşi de pe acum”, a menţionat premierul.

Zinaida Greceanîi şi-a atîrnat benevol o sabie a lui Damocles de asupra capului. Ea şi-a propus obiective ambiţioase, cum ar fi: debirocratizarea procesului decizional; consolidarea capacităţilor de planificare strategică cu identificarea problemelor prioritare; îmbunătăţirea calităţii actului guvernării; consolidarea instituţiilor democratice şi a statului de drept; rezolvarea problemei transnistrene ca o condiţie de bază pentru dezvoltarea ţării pe termen lung; sporirea competitivităţii economice etc. Dacă aceste angajamente şi le-ar fi asumat alt premier, nimeni nici nu le-ar fi luat în serios, calificîndu-le drept simple lozinci cu caracter politic. Dar, Zinaida Greceanîi este cunoscută drept un om căruia nu-i place să arunce vorbe în vînt şi, evident, atenţia faţă de actul guvernării este şi va fi una foarte şi foarte sporită.

Potrivit unor experţi, Voronin nu mizează în viitor pe actualul premier. Pentru preşedinte, Greceanîi nu-i decît o manta de vreme rea. Asta pentru că la ora bilanţului toate oalele se sparg de capul guvernului. Funcţia de premier este una de mare risc, care implică şi un prejudiciu de imagine. Aceşti experţi consideră că, fără voie, şeful guvernului poartă deja povara unor decizii sau acţiuni nepopulare.

Zinaida Greceanîi, în momentul investirii în funcţie, şi-a exprimat speranţa ca, la finalul mandatului său de premier, să se constate că Moldova a reuşit să facă un salt calitativ în dezvoltare. Dar, finalul mandatului nu este chiar atît de departe – doar cîteva luni au mai rămas pînă la acel moment. Iar de modul în care va reuşi noul premier să se ţină de cuvînt ar putea să depindă viitorul său politic.