VASILE TARLEV. Puterea de a reveni

Vasile Tarlev a început anul în funcţia de prim-ministru, dar îl sfîrşeşte în calitate de lider al unui partid de opoziţie. Este singurul politician din istoria Republicii Moldova care reuşeşte o asemenea metamorfoză într-un răstimp relativ scurt.

Cu toate că de la începutul anului se vorbea că cel mai longeviv premier de la 1991 încoace şi-ar putea părăsi funcţia, puţină lume credea, probabil, într-o atare evoluţie a evenimentelor. Asta pentru că informaţii de acest gen s-au vehiculat periodic în ultimii şapte ani. Surpriza însă s-a produs şi, după Congresul PCRM din luna martie 2008, Vasile Tarlev şi-a prezentat demisia. Formularea în doi peri, care explica retragerea sa, precum că premierul şi-a făcut datoria, iar noile sarcini care stau în faţa ţării ar trebui îndeplinite de o altă echipă, nu au satisfăcut pe nimeni. Era limpede că îndepărtarea lui Tarlev a fost rezultatul unor jocuri de culise.

Astăzi, nimeni nu ar putea spune cu siguranţă de ce a fost nevoie să demisioneze un premier în care Voronin a avut încredere şapte ani de zile. De altfel, din acest punct de vedere, Tarlev i-a surclasat pe toţi tovarăşii de idei ai preşedintelui, care l-au însoţit pe acesta încă din momentul fondării PCRM. Au fost retrogradaţi, bunăoară, şi Stepaniuc, şi Neguţă, şi Ostapciuc, şi Iovv. De la 2001 s-au schimbat toţi miniştrii, a rezistat doar premierul. Dar pînă la urmă a fost debarcat. De ce? Cel mai probabil, guvernarea avea nevoie de o schimbare în perspectiva alegerilor parlamentare şi altceva mai ingenios decît o cădere dirijată a cabinetului de miniştri nu s-a putut inventa.

Timp de cîteva luni, opinia publică s-a încăpăţînat să vadă în Vasile Tarlev un om al guvernării comuniste, care în momentul potrivit va fi readus în prim-plan. Unii experţi considerau că lui Vasile Tarlev i s-a făcut un serviciu prin înlăturarea de la cîrma Executivului. Se avansa ipoteza că el a fost destituit pentru a-i lustrui timp de un an imaginea ca, după aceasta, să fie propus în postul de preşedinte al republicii.

Alţii credeau că lui Vasile Tarlev i s-a dat o misiune secretă - să mobilizeze electoratul vorbitor de limbă rusă în Moldova şi pe ultima sută de metri să-l aducă comuniştilor. Aceste zvonuri erau întărite şi de faptul că, imediat după plecarea sa din funcţie, ex-premierul a constituit o asociaţie obştească cu denumirea sugestivă „Prietenii Rusiei în Moldova”.

Evident, pasul făcut de ex-premier a potolit multe zvonuri, dar a generat altele. Potrivit unora, el ar fi cumpărat fotoliul de lider al UCM cu 5 milioane de lei. S-a mai presupus că  în spatele său ar sta anumiţi politicieni şi anumite forţe. „Nu am plătit nici un bănuţ pentru a deveni membrul şi liderul UCM. De asemenea, vreau să confirm că nu stă nimeni în spatele meu: nici preşedintele Vladimir Voronin, nici ex-preşedintele Mircea Snegur. M-am lansat în politică pentru că am simţit că pot face ceva. Am venit nu împotriva cuiva, ci pentru popor, pentru tradiţii şi prosperitatea ţării”, a fost declaraţia cu care Vasile Tarlev le-a răspuns criticilor săi.

Evenimentele ulterioare, în special faptul că dosarul „Bucuria” a ajuns la CEDO, au demonstrat încă o dată desprinderea ex-premierului de actuala guvernare. „Atîta timp cît nu am intervenit în politică, practic, nimeni nu ştia despre acest dosar. Imediat cum am devenit conducător al UCM, dosarul a ieşit la suprafaţă. Eu nu cred într-o simplă coincidenţă. În Moldova este un lucru normal ca investigaţiile să fie iniţiate atunci cînd persoana începe să acţioneze în politică şi să aibă succes”, a declarat el.

Dincolo de predicţiuni şi bănuieli, un lucru pare să fie sigur. Cei care pariază pe Tarlev se bazează pe popularitatea sa, care, la un moment dat, atinsese cote la fel de înalte ca şi cele ale preşedintelui Voronin. Sondajele arată, însă, că odată cu pierderea postului el a pierdut şi în popularitate. Oricum, Vasile Tarlev încă nu şi-a spus ultimul cuvînt în politică. Însă cît de mare va fi autoritatea şi greutatea cuvîntului său se va vedea în 2009.