NICOLAE ANDRONIC. Un politician incomod

În 2008, Nicolae Andronic a continuat încet, dar sigur, să-şi consolideze echipa şi să o aducă la un nou nivel de performanţă în politica moldovenească.

Dacă în 2005, Partidul Popular Republican a produs surpriza, acumulînd în alegeri circa 2% (deşi a lucrat doar cîteva săptămîni), iar în 2007 şi-a ridicat procentajul pînă la 3%, apoi în 2008, există toate motivele să presupunem că formaţiunea şi liderul său a plusat la capitolul imagine şi popularitate. Or, în baza primarilor şi consilierilor pe care i-a promovat PPR în funcţie, a fost posibilă promovarea mesajelor formaţiunii la nivel de teritorii, iar performanţa reuşită de preşedintele Consiliului politic naţional al PPR, Mihail Formuzal, în sudul ţării (eliminarea practic totală a comuniştilor din organele de conducere ale autonomiei găgăuze), a condus la o întărire fără precedent a poziţiilor PPR în această regiune.

În 2008, opinia publică a obţinut o dovadă incontestabilă că PPR s-a constituit ca şi echipă. Astfel, în premieră absolută pentru Moldova, un Congres de partid s-a desfăşurat în absenţa liderului său şi a decurs absolut normal. Acest lucru l-a determinat pe Nicolae Andronic să se declare pe deplin satisfăcut de performanţele sale pe linie de partid. „Am mai primit o dovadă că PPR este o echipă integră şi funcţională. La pregătirea Congresului a participat întreaga echipă şi mă bucură enorm faptul că, lipsa liderului, nu a împiedicat buna lui desfăşurare. Aceasta este încă o dovadă că PPR este un partid cu veritabilă viaţă internă, cu o echipă consolidată, care niciodată nu va comite greşeala altor partide. Mă refer la situaţiile cînd retragerea liderului din politică este echivalentă cu dispariţia partidului”, a menţionat atunci Nicolae Andronic.

Deşi este în afara Parlamentului, liderul PPR reuşeşte performanţa să fie prezent în viaţa publică mai mult chiar decît unii lideri de partide parlamentare. În această privinţă el este „ajutat” mult de autorităţi, care-i intentează tot noi şi noi dosare şi-l tot poartă prin judecăţi. Apropo, în 2008, o bună parte a timpului său, Nicolae Andronic a fost nevoit să-l piardă prin judecăţi, fiind anchetat tocmai în trei dosare. Într-un dosar, el a reuşit deja să obţină victoria. „Este evident că toate aceste dosare nu au temei juridic şi au fost intentate doar pentru a încerca să mă denigreze pe mine şi formaţiunea pe care o conduc, înainte de alegeri. Sînt sigur că, în lipsă de probe, voi fi achitat şi în celelalte două dosare. Ştiu că acesta este preţul pe care trebuie să-l plătesc pentru că sînt un politician incomod şi provoc nopţi de nesomn actualilor guvernanţi”, afirmă liderul PPR. Nicolae Andronic crede că aceasta este şi explicaţia atitudinii Ministerului Justiţiei faţă de formaţiunea sa. Or, Ministerul a refuzat să înregistreze modificările la statutul partidului, aceasta însemnînd că PPR ar putea fi privat de dreptul de a participa la următoarele alegeri, dacă nu va obţine cîştig de cauză pînă atunci. „Este evident că motivele invocate de minister sînt formale. În realitate, comuniştii se tem de ascensiunea în creştere a formaţiunii noastre şi de Nicolae Andronic şi, pentru a se asigura că nu vor avea noi surprize, încearcă să împiedice participarea noastră în alegeri”, susţine Nicolae Andronic.                     

Nu este exclus că PPR va oferi marea supriză şi pe alt plan – consolidarea forţelor democratice autohtone. Liderul PPR a reconfirmat de cîteva ori în 2008 că poartă negocieri cu alte formaţiuni de opoziţie în vederea coalizării. Se ştie deja că PPR a fost abordat sub acest aspect de mai multe nume sonore în politica moldovenească, dar Nicolae Andronic a refuzat „mariaje politice” destul de atractive la prima vedere, care, la sigur, l-ar fi readus în Parlament. El îşi doreşte o consolidare calitativă a forţelor democratice, dar nu una cantitativă, şi lucrează de ceva timp la un proiect de acest fel. Care va fi rezultatul muncii sale, se va vedea în viitorul apropiat.