MIHAIL FORMUZAL. Lupul sudului

În 2008 Mihail Formuzal a reuşit să scoată practic în totalitate Găgăuzia de sub dominaţia comuniştilor, lucru care acum cîţiva ani era greu de imaginat, autonomia fiind considerată „un teritoriu tradiţional roşu”. Totodată, el nu s-a limitat doar la managementul regional,  prezenţa sa în politica de nivel naţional făcîndu-se tot mai simţită.

Cu un perfect instinct de anticipaţie, în momentul în care simte primejdia, Mihail Formuzal se aruncă în scenă. Este, metaforic vorbind, un adevărat lup politic. Nu degeaba vine dintr-un ţinut, unde, potrivit cercetătorului N. Baboglo, a existat un străvechi cult al lupilor.  Mihail Formuzal este întruchiparea perfectă a zicalei: „Dacă tu nu te ocupi de politică, politica se ocupă de tine”. Dacă politica (sau, mai bine zis, puterea comunistă) nu l-ar fi „deranjat” prin dosare, controale, atacuri la nivel de declaraţii, el ar fi rămas, probabil,  primar de Ceadîr-Lunga, funcţie în care s-a simţit mult timp destul de confortabil. Energic şi mobil, a considerat că cea mai bună apărare este atacul. Iată de ce, strîns la zid de comunişti, acum cîţiva ani, nu a găsit altă soluţie decît să-şi părăsească oraşul şi să se apuce de politică la modul serios.

A cîştigat iniţial funcţia de guvernator (başcan) al autonomiei găgăuze, furnizînd, de altfel, o surpriză de proporţii. El l-a învins pe candidatul comuniştilor, susţinut masiv de guvernarea de la Chişinău. I-a devansat şi pe reprezentanţii unor importante partide de opoziţie, cotaţi destul de bine. Însă, această victorie nu l-a mulţumit, se pare, pe noul başcan. Imediat după venirea la putere, Formuzal a „curăţat” de comunişti Executivul autonomiei, iar în acest an a scos de sub controlul PCRM şi Legislativul de la Comrat. El a ştiut să gestioneze atît de iscusit situaţia postelectorală din Găgăuzia, încît comuniştii, care timp de circa patru luni au dus o luptă înverşunată cu el pentru controlul asupra Adunării Populare, în final au trebuit să se recunoască învinşi.

Totuşi, potrivit unor experţi, apariţia unui lider politic puternic în sudul republicii a dat un nou impuls proceselor centrifugale în această regiune. Astfel, în 2008 la Comrat au avut loc acţiuni de protest în cadrul cărora s-au scandat lozinci pro-separatiste şi anti-Chişinău. Comportamentul autorităţilor autonomiei a devenit mai provocator. Mare îngrijorare a trezit la Chişinău, bunăoară, declaraţia Legislativului găgăuz privind recunoaşterea independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud. Se observă o înviorare a relaţiilor „de colaborare” cu autoproclamata republică nistreană etc. Toate acestea ridică mai multe semne de întrebare în ceea ce priveşte figura politică a lui Mihail Formuzal, succesul său politic de moment şi viitorul lui în politica autohtonă. Pe de o parte, guvernatorul Găgăuziei a izbutit să pună capăt dominaţiei excesive a unui singur partid într-o zonă importantă a republicii, pe de alta, însă, el  se pare că scoate această zonă nu doar de sub controlul PCRM, ci şi de sub controlul autorităţilor centrale ale Republicii Moldova. De unde şi senzaţia că ce-i bine pentru Formuzal nu-i neapărat bine şi pentru Moldova.

În acest an, Mihail Formuzal a fost văzut destul de des la Chişinău. A susţinut conferinţe de presă,  a asistat la unele manifestări publice şi congrese. Zice-se că el este preocupat la modul serios de apropiata campanie electorală pentru alegerile parlamentare din Republica Moldova. Se zvoneşte că ar purta negocieri destul de avansate la această temă cu unii lideri politici. Acest lucru nu ar trebui să mire pe nimeni, întrucît Mihail Formuzal ar putea fi o achiziţie electorală bună pentru orice tabără politică. Or, el nu ar veni de unul singur, ci cu o parte considerabilă din voturile găgăuzilor.

Aşa o fi sau altfel, un lucru e cert: în Moldova a început să crească ponderea politică a regiunilor şi a liderilor regionali, iar Mihail Formuzal este cel mai bun exemplu în acest sens.