MARIAN LUPU. Blîndul răpitor al politicii moldoveneşti

După senzaţionala frondă a preşedintelui Parlamentului din 2007, cînd acesta a lansat cîteva teze politice ce se băteau cap în cap cu  poziţia preşedintelui Voronin, toată lumea aştepta în 2008 o lovitură de teatru. Dar s-a înşelat. Marian Lupu a fost blînd şi reţinut, evitînd mişcări bruşte.

Anterior, Marian Lupu  a pledat public, în cîteva rînduri, pentru reformarea formaţiunii de guvernămînt, pronunţîndu-se fără ambiguităţi împotriva exceselor extremiste ale comunismului şi optînd pentru un partid de stînga democratic, de tip european. El a lăsat să se întrevadă că ar fi dispus să întreprindă chiar nişte acţiuni hotărîte în cazul în care  PCRM nu se va moderniza. Declaraţiile sale, fireşte, au băgat intrigă şi au stîrnit speculaţii de tot felul.

Toată lumea aştepta cu nerăbdare Congresul PCRM din luna martie. Acesta nu s-a pliat, însă, pe opţiunile politice ale lui Marian Lupu. Reforma a fost una cosmetică, denumirea formaţiunii nu s-a schimbat. Dar Marian Lupu nu s-a răzvrătit. A rămas pe loc, devenind chiar mai cuminte decît pînă la Congres, perioadă în care şi-a permis de cîteva ori să-l contrazică public pe şeful său pe linie de partid, preşedintele ţării, Vladimir Voronin.

Gestul lui Marian Lupu a fost cu atît mai ciudat, cu cît la Congres el, de fapt, a fost retrogradat. Preşedintele Parlamentului n-a fost ales în Executivul formaţiunii, organ care de facto conduce partidul în perioada dintre Congrese.

Totuşi, mai multe formaţiuni de opoziţie l-au „testat” pe speaker la capitolul demnitate politică şi capacitate de a-şi asuma riscuri, îndemnîndu-l să-i părăsească pe comunişti. Astfel, mişcarea “Acţiunea Populară” l-a invitat public să vină în tabăra democraţilor, iar Uniunea Centristă a fost şi mai concretă – i-a propus  să preia conducerea formaţiunii şi să o conducă în alegeri. Marian Lupu însă a negat orice negocieri cu alte partide.

„Sînt speculaţii politice inerente perioadei preelectorale. Înainte de alegeri fiecare partid încearcă să iasă în evidenţă şi, dacă formaţiunile parlamentare pot folosi tribuna Parlamentului în acest sens, apoi cele extraparlamentare caută alte posibilităţi de a deveni vizibile”, a declarat el.

Părerile experţilor şi observatorilor politici se împart atunci cînd este vorba despre acţiunile sau, mai bine zis, lipsa de acţiuni din partea speakerului Marian Lupu.

Majoritatea consideră că preşedintele Parlamentului este un politician abil şi calculat, care a evaluat foarte bine situaţia şi a înţeles că orice bravadă sau disidenţă ostentativă l-ar dezavantaja enorm. Ei atrag atenţia asupra faptului că, trecînd din propria iniţiativă în opoziţie, Marian Lupu ar fi putut deveni cel mult liderul unei mici fracţiuni în viitorul Parlament. Apropo, el lesne poate face asta şi ulterior, cu mai puţine pierderi de imagine, cu mai puţini nervi şi mai puţini bani. În acelaşi timp, rămînînd în tabăra comuniştilor, el mai păstrează unele şanse de a se impune în formaţiunea de guvernămînt, pentru a-şi consolida poziţiile politice.

Funcţia îl menţine pe Marian Lupu în topul popularităţii. Şi acest fapt alimentează fel de fel de speculaţii. Potrivit unora dintre ele, destinul politic al speakerului  ar fi în strînsă legătură cu cel al vicespeakerului Iurie Roşca. Zice-se că, la un moment dat, pentru a-i da o şansă PPCD-ului să treacă pragul electoral, preşedintele Vladimir Voronin ar fi pus la cale o rocadă: Marian Lupu pleacă în funcţia de guvernator al Băncii Naţionale, iar Iurie Roşca vine în cea de speaker. Încă nu se ştie dacă această variantă a căzut sau mai e posibilă în ajunul alegerilor. Potrivit unui alt scenariu, Marian Lupu şi-ar putea declina funcţia de membru al PCRM şi candida pe lista PPCD pentru a ajuta formaţiunea lui Roşca să acceadă în Parlament.

În această situaţie, este greu de prezis viitorul politic al lui Marian Lupu. Anul 2009 ar putea fi pentru el cel mai important din întreaga sa viaţă politică. Alegerile vor arăta dacă funcţia de speaker a fost apogeul carierei sale sau doar o treaptă în escaladarea Everestului politic.