MARC TKACIUK. Din influent în şi mai influent

Supranumit de mass-media şi „eminenţa cenuşie a preşedintelui” pentru faptul că  mai mulţi ani l-a consiliat din umbră pe Vladimir Voronin, Marc Tkaciuk iese, în sfîrşit,  la lumina rampei. Retragerea sa din funcţia de consilier prezidenţial şi preluarea obligaţiilor de conducător al staffului electoral al Partidului Comuniştilor îl obligă, volens-nolens, să abandoneze obscuritatea culiselor, pentru a se antrena într-o politică mai mult sau mai puţin publică.

Nevoia de a ieşi în faţă este dictată şi de faptul că Marc Tkaciuk şi-a adjudecat treptat un rol dominant în formaţiunea de guvernămînt. Din vîrful piramidei comuniste a dispărut practic toată garda veche. Şi-au pierdut poziţiile Stepaniuc, Iovv, Neguţă ş. a. La ultimul congres al PCRM Marc Tkaciuk şi-a promovat în organele de conducere preponderent oamenii săi, înlăturîndu-i fără menajamente şi multă zarvă pe acei care l-au însoţit pe Voronin din momentul fondării formaţiunii. Cu toate acestea, s-a evitat orice frondă. Rîndurile partidului au rămas intacte, nimeni nu a făcut scandal şi nu a plecat nicăieri.

Totodată, lui Marc Tkaciuk îi poate fi atribuită şi „paternitatea” asupra noului program al PCRM pe care, zice-se, singur l-a elaborat şi tot singur l-a promovat. „Noul program al PCRM este un document care defineşte clar şi explicit  locul Moldovei în epoca dezvoltării globale şi determină rolul mişcării comuniste”, a declarat  ex-consilierul. În ultima vreme, el a mai fost preocupat cu preponderenţă şi de crearea unor premise pentru lansarea partidului într-o nouă campanie electorală, deşi pînă la startul oficial al acesteia mai era încă mult.

Marc Tkaciuk s-a remarcat în 2008 nu numai prin activitatea sa pe linie de partid. Se pare că el a fost acel care a tras sforile la debarcarea lui Vasile Tarlev din postul de prim-ministru şi înlocuirea lui cu Zinaida Greceanîi. De altfel, ex-consilierul prezidenţial l-a săpat pe fostul şef al Executivului încă din 2001, lansînd voalat, iar uneori deschis, critici acide la adresa acestuia.

Totodată, în 2008 Marc Tkaciuk a încercat şi din gustul amar al înfrîngerii. Neoficial, se vorbeşte că, deşi a depus eforturi considerabile, el nu a reuşit să-l scoată din angrenajul guvernării pe cel mai mare rival al său – ministrul afacerilor externe şi integrării europene, Andrei Stratan. Acesta nu numai că şi-a păstrat fotoliul în noul Guvern, ci şi relativa bunăvoinţă a şefului statului. La fel, se zice că Marc Tkaciuk ar fi încercat să-l scoată pe tuşă şi pe Victor Stepaniuc, dar iarăşi acest lucru nu i-a reuşit. Dar, fără îndoială, cea mai dureroasă lovitură pentru el în 2008 a fost faptul că nu a reuşit să-l păstreze în funcţie pe prietenul său, ex-ambasadorul Moldovei la ONU, Alexei Tulbure. Preşedintele ţării a cedat presiunilor şefului diplomaţiei moldoveneşti şi, în final, Tulbure a fost rechemat.

Deocamdată este greu de spus dacă turnura pe care a luat-o cariera sa este un pas înapoi sau unul înainte. Dacă vrea să se impună nu doar ca sfetnic prezidenţial, ci şi ca lider politic, Marc Tkaciuk trebuie să dovedească şi alte calităţi decît cele pe care le-a demonstrat pînă acum. Se va vedea silit să-şi scoată capul în lume şi să-şi vadă chipul în oglinda simpatiilor electorale. Rămîne de văzut dacă publicului îi va  plăcea sau nu cum arată.