IURIE ROŞCA. Partenerul preşedintelui

După uşoara turnură spre tabăra democraţilor după alegerile locale generale din 2007, Iurie Roşca a revenit „în braţele” preşedintelui Vladimir Voronin şi pe întreaga durată a anului 2008 şi-a concentrat eforturile spre consolidarea parteneriatului neoficial cu acesta.

nul 2008 a oferit opiniei publice o imagine mai puţin obişnuită a liderului PPCD – cuminte, cumpătat, constructiv, credincios partenerilor de coaliţie. Această metamorfoză i-a determinat pe unii analişti politici să-l declare pe Iurie Roşca ostatec al comuniştilor şi personal al lui Vladimir Voronin. Or, la această temă s-au vehiculat mai multe informaţii. Potrivit unora dintre ele, liderul PPCD a fost nevoit să accepte această postură improprie lui dat fiind presiunea şi şantajul abil la care este supus de către comunişti prin intermediul „dosarului Cubreacov”. Potrivit altor informaţii, el a insistat atît de mult pe parteneriatul cu comuniştii încît şi-a pierdut identitatea politică şi acum pur şi simplu nu are alternativă decît să promoveze şi în continuare un mesaj constructiv şi să-şi consolideze imaginea de pilon al guvernării.

Apropo, în 2008 el nu a scăpat nici o ocazie pentru a se declara satisfăcut de parteneriatul cu Partidul Comuniştilor, iar preşedintele Vladimir Voronin de fiecare dată a întărit acest mesaj, lăudîndu-l permanent pe Iurie Roşca pentru maturitate politică. De fapt, cei doi s-au dovedit a fi în egală măsură utili unul altuia, iar vestita frază: „Dacă Iurie Roşca nu ar fi existat, Vladimir Voronin ar fi trebuit să-l inventeze”, a fost şi este mai actuală ca oricînd.

În 2008, Iurie Roşca şi formaţiunea sa au continuat să ofere acel plus de credibilitate şi acea alură de democraţie guvernării comuniste, de care aceasta are atît de multă nevoie. Iurie Roşca a venit cu ideea majorării pragului electoral de la 4 pînă la 6%, tot lui îi aparţine şi ideea interzicerii listelor comune ale partidelor. El a fost acel care, atunci cînd comuniştilor nu le venea la îndemînă, i-a atacat pe oponenţii acestora. Tot Iurie Roşca i-a ajutat pe comunişti să-şi promoveze interesele într-o formă mai democratică în diferite instituţii, cum ar fi CCA, CpDOM etc. Într-un cuvînt, el s-a comportat exact aşa cum trebuie să se comporte un fidel partener de coaliţie.

„Mulţi spuneau că nu va trece nici o săptămînă şi Roşca îl va trăda pe Voronin sau Voronin pe Roşca, dar iată că acest parteneriat durează deja de circa 3,5 ani”, a fost fraza prin care liderul PPCD s-a remarcat în acest an. El susţine că în mai bine de trei ani de parteneriat cu comuniştii „niciodată nu s-a simţit lucrat pe la spate, deşi au existat şi unele neînţelegeri”; că după 4 aprilie 2005, preşedintele Vladimir Voronin i-a spus „că-l acceptă şi-l respectă aşa cum este”.

Liderul PPCD insistă pe ideea că, deşi se află în parteneriat cu comuniştii, nu face parte din anturajul preşedintelui Vladimir Voronin. „Avem doar o relaţie de serviciu. Nici la pescuit nu mergem împreună, nici în alte părţi. Şi niciodată nu am fost la vila preşedintelui la Condriţa”, subliniază el.

Cei care-l cunosc pe Iurie Roşca nu pot să creadă că el şi-a spus ultimul cuvînt în politica moldovenească, chiar dacă sondajele de opinie arată că poziţia acestuia este mai şubredă ca oricînd. Ei sînt tentaţi să creadă că liderul PPCD este un jucător înveterat, care, strîns la colţ, mizează totul pe ultima carte şi, fie cîştigă totul, fie pierde totul. Strîmtorat pînă la refuz pe eşichierul de dreapta, cu rîndurile în teritorii rărite, sub presiunea noilor forţe în politică (PL, PLDM), el are de jucat o singură carte – parteneriatul cu comuniştii. Nu este exclus că noua postură a lui Iurie Roşca i-ar putea aduce voturi de pe centru-dreapta şi chiar de pe centru, după cum nu este exclus nici că actuala guvernare, avînd nevoie de un partener devotat în viitorul Parlament, l-ar putea ajuta în ajunul alegerilor.

La sigur, anul 2009 are o importanţă deosebită pentru Iurie Roşca. Or, anume în anul viitor el va afla răspunsul la întrebarea: To be or not to be?