IGOR DODON. Îmblînzitorul crizelor

Ca şi în anii precedenţi, Igor Dodon şi-a demonstrat eficienţa în situaţii de criză, cînd urma să dea dovadă nu numai de pricepere, ci şi de mult sînge rece. Fiind desemnat responsabil pentru lichidarea consecinţelor serioase ale inundaţiilor din vara aceasta, vicepremierul a mobilizat comunitatea de afaceri şi cea a  donatorilor, astfel încît, după cum a promis preşedintele republicii, pînă în luna noiembrie toţi cei care au avut de suferit erau deja asiguraţi cu case.

În 2008, Igor Dodon a trebuit să facă faţă unor probleme de stringentă actualitate care, în cazul în care rămîneau nesoluţionate, riscau să explodeze, provocînd anumite tensiuni în societate. El a gestionat reforma patentelor de întreprinzător, s-a ocupat de dezamorsarea posibilului impact negativ al crizei financiare mondiale, de finalizarea reformelor privind liberalizarea economiei, de  identificarea soluţiilor pentru greva profesorilor şi cea de la „Tracom”. Şi a reuşit. În primul caz, el a reuşit să liniştească spiritele printr-o nesemnificativă majorare de salariu care le-a dat, totuşi, profesorilor senzaţia de mulţumire că măcar au obţinut ceva, iar în cel de-al doilea caz, pur şi simplu a identificat bani bugetari pe care i-a pus la dispoziţia administraţiei întreprinderii.
În ceea ce priveşte compromisul la care a ajuns cu deţinătorii de patente care protestau deja al doilea an, aceasta a fost o adevărată lovitură de maestru. Asta pentru că Dodon nu numai că a salvat imaginea regimului înainte de alegeri şi a lipsit opoziţia de un motiv de a-şi atrage susţinerea nemulţumiţilor, ci şi a plasat o mină cu efect întîrziat la temelia unor eventuale guvernări democratice ulterioare. Pentru că, vrînd-nevrînd, viitoarea guvernare va trebui să tragă ponoasele de pe urma modului în care a fost soluţionată problema acum.
            
Însă un ministru al Economiei şi Comerţului se confruntă nu numai cu spinoase probleme economice, ci şi cu serioase crize de încredere. Şi nici nu-i de mirare. Cînd e vorba de bani sau de nivelul de trai, este greu să fii optimist. Iată de ce parlamentul, fără menajamente, îi cere socoteală pentru ceea ce face. Ori de cîte ori l-au invitat deputaţii pe parcursul anului pe Igor Dodon în Parlament, ori de cîte ori i-au întins capcane, el a reuşit să iasă cu bine din ele. Un bun exemplu în acest sens l-au constituit audierile în problema lichidităţii pieţei financiare. Vicepremierul a ştiut să vină cu argumente atît de bine puse la punct, încît chiar şi cei mai inveteraţi adversari ai guvernării la un moment dat dădeau impresia că nu mai insistă pe poziţiile lor.
       
„Datorită măsurilor pe care le-a întreprins Banca Naţională a Moldovei şi, indirect, Guvernul, nu există temeri referitor la lichiditate pe piaţa financiară a Moldovei”, declara atunci vicepremierul.

Dodon face parte din noua generaţie de funcţionari anonimi ai guvernului, intrarea în atenţia publică producîndu-se odată cu numirea sa, acum cîţiva ani, în funcţia de ministru al Economiei. Logic, reflexiv, rezonabil a arătat că, în ciuda tinereţii, poate să gestioneze cel mai dificil, probabil, domeniu – economia naţională. Deşi se confruntă cu o conjunctură internaţională nefavorabilă şi nu a depăşit nişte handicapuri mai vechi, aceasta, cum-necum, se menţine pe linia de plutire.

Mai mult decît atît. Dodon  consideră că viitorul sună bine pentru economia moldovenească. El a prezentat în Parlament preconizata evoluţie a principalilor indicatori macroeconomici, demonstrînd că aceştia vor creşte chiar şi în condiţiile dificile atît în republică, cît şi în lume. Astfel, în anul 2009 PIB-ul va ajunge la 70,5 mlrd. lei; exporturile vor creşte cu 19% pînă la 2,05 mlrd. lei; importurile – cu 24% pînă la 6,5 mlrd. lei; producţia industrială în preţuri curente - pînă la 37,5 mlrd. lei; investiţiile în capital fix - cu 12% pînă la 25,7 mlrd. lei; inflaţia va constitui - 9,5%; cursul de schimb al monedei naţionale - 9,12 lei pentru $1; salariul mediu va creşte cu 19% şi va atinge nivelul de 3140 lei.  „Aceasta este o prognoză realistă şi nu avem temei să presupunem că nu se va îndeplini”, a declarat vicepremierul.

Dacă luăm în calcul faptul că prognozele privind evoluţia principalilor indicatori macroeconomici au fost puse la baza proiectului bugetului de stat pentru anul 2009, vedem că, de fapt, Igor Dodon nu a făcut altceva decît să pregătească de pe acum dezvoltarea ţării în viitorul apropiat.

În aceste condiţii, nimeni nu pune la îndoială avansarea sa rapidă din ultimii ani. A fost firească şi desemnarea lui Dodon în postul de vicepremier în Guvernul Zinaidei Greceanîi. El se bucură de încrederea premierului şi preşedintelui republicii. De altfel, încrederea acestuia din urmă este atît de mare, încît, după căderea Guvernului Tarlev, se vîntura ideea că tînărul ministru ar putea fi numit premier. Şi, probabil, acest lucru s-ar fi întîmplat, dacă Vladimir Voronin nu ar fi decis în ultimul moment că venirea Zinaidei Greceanîi în fruntea Guvernului ar echilibra mai bine ponderea diferitor grupuri de interese din interiorul guvernării.                               

Actualul vicepremier  poate să devină, treptat, o opţiune de lider politic pe stînga, ajungînd, în 2009, poate chiar premier. Aceasta, însă, doar în cazul în care vor avea o majoritate parlamentară cei care ar vrea s-o vadă pe  Zinaida Greceanîi viitorul preşedinte al republicii.