FAMILIA LUCINSCHI. Influenţi „din oficiu”

Petru şi Chiril Lucinschi au reuşit, fără să vrea, să facă din numele lor un brand în Republica Moldova. Tatăl, prin prestaţia sa politică şi prin ceea ce a făcut pentru ţară, fiul – pentru felul său de a fi atît în viaţa publică, cît şi în business.

Anul 2008 a fost unul preelectoral în Moldova şi, evident, în astfel de ani opinia publică îşi aminteşte de toţi acei care pot influenţa procesele politice în ţară. Petru Lucinschi nu a fost o excepţie în acest sens, tot mai mulţi întrebîndu-se dacă el va reveni în politică. Poziţia ex-preşedintelui a fost una sinceră şi demnă. El a declarat că preferă să acorde susţinere partidelor care pot aduce schimbarea în ţară.

Un comportament la fel de demn Petru Lucinschi a avut şi în „dosarul Pasat”. El s-a prezentat singur în faţa instanţei de judecată, a dat declaraţii şi sincer s-a arătat mirat că a auzit precum că nu este de găsit pentru a fi citat în instanţă. Ex-preşedintele a dat o bună lecţie politică tuturor – el a demonstrat că şi în politică poate exista consecvenţă şi demnitate şi că verticalitatea nu poate constitui marfă de schimb.                

În 2008, Chiril Lucinschi şi-a dezvoltat în continuare afacerile media. El a recunoscut că preferă să acorde sprijin celor, care vor să aducă o schimbare, dar a negat o posibilă revenire în politica activă.

Chiril Lucinschi este, probabil, unul dintre puţinii cetăţeni ai Republicii Moldova care are şi imagine, şi capital politic, moştenit de la tatăl său, pentru a face carieră politică de succes. Poate din acest motiv sau poate pentru că lumea crede că cei din familia Lucinschi au virusul politicii în sînge, ori de cîte ori în spaţiul public se discută despre  un nou proiect politic important, destulă lume vede  neapărat în spate figura fiului celui de-al doilea preşedinte al republicii. Asta în ciuda faptului că Chiril Lucinschi niciodată nu a dat motive pentru a se presupune că şi-ar dori să facă politică. Din contra, a lăsat să se întrevadă, cu diferite ocazii, că nu-şi doreşte acest lucru. Cel puţin, acum.   
               
„Politica moldovenească, pentru mine, este absolut incoerentă, în ea lipseşte dorinţa de a realiza ceva pentru oameni”, afirmă el. Şi precizează că „nu are ambiţie pentru politica care l-ar forţa să-şi schimbe principiile pentru a fi împreună cu puterea sau măcar aproape de ea”. 

Aceeaşi poziţie principială a avut-o chiar şi atunci cînd tatăl său era preşedinte de ţară şi i-ar fi fost mult mai uşor să se ocupe şi de politică, şi de business. I-a displăcut mereu mitul despre atotputernicia familiei sale şi modul în care aceasta şi-ar promova interesele. De aceea, a mers „ca un simplu muritor” prin viaţă şi a gustat ca orice  businessman din eşecul în afaceri. Cel mai bun exemplu în acest sens este exportul de ţuică pe care a fost nevoit să-l sisteze în timpul interdicţiilor impuse de Federaţia Rusă produselor alcoolice din Republica Moldova. Speră, însă, să revină după ce se vor mai linişti apele.    

Spre deosebire de această afacere, cele două televiziuni – „TV-7” şi „THT-Bravo” – s-au dezvoltat constant şi ascendent, inclusiv în 2008, impunînd un nou nivel al calităţii pe piaţa media autohtonă. Succesul se datorează în mare parte atitudinii pragmatice de care dă dovadă în business, respectării principiului de obiectivitate şi imparţialitate, neimplicării patronului în activitatea editorială curentă, neangajării politice a posturilor TV.

„Postul de televiziune pe care îl patronez nu are nimic în comun cu politica. Nu sînt politician ca televiziunea mea să lucreze pentru mine sau pentru partidul meu. Încercăm să facem o televiziune la care să aibă acces orice opinie publică, a unui partid sau a unui politician, dacă au ceva de spus”, afirmă el.

Deşi mulţi îl invidiază pentru afacerile media pe care le are, Chiril Lucinschi, fiind un perfecţionist, susţine că televiziunea pe care o face nu este, încă, ce îşi doreşte. „Nici un om din echipa noastră nu poate să spună că e mulţumit de ceea ce este la moment. Noi sîntem atît de departe de idealul nostru şi de ceea ce vrem să facem, dar facem ceea ce putem, după posibilităţile tehnice şi financiare. Dorinţa, însă, e să facem mult mai mult”, spune el.

Cu pragmatismul şi clarviziunea care îl caracterizează, Chiril Lucinschi vede piedicile ce stau în calea dezvoltării televiziunii ca afacere în Moldova. În primul rînd, acestea sînt de ordin legislativ şi ar putea fi înlăturate prin politici de stat. Totodată, nu-şi face iluzii în această privinţă, deoarece ştie că statul are deocamdată limitele sale.
      
Totuşi, oricît de departe ar fi de viaţa politică, Chiril Lucinschi dovedeşte că procedează şi gîndeşte ca un om de stat şi ca un patriot. El nu ascunde, de exemplu, că-l deranjează „opţiunea oamenilor în momente cruciale pentru ţară - cînd unii susţin cum că „mămăliga nu explodează”, ceea ce vorbeşte despre verticalitatea noastră!”. Şi regretă că, în ultimul timp, „comercializarea principiilor proprii a devenit o normă”.

Nu este exclus ca la un moment dat Chiril Lucinschi să se antreneze şi în viaţa politică. Pentru că, după cum el însuşi recunoaşte, se simte mai mult om de stat, decît businessman.