FAMILIA BODAREV. Cizmari de lux pentru cei mulţi

Tatăl şi fiul Bodarev sînt nişte moderni cizmari de lux care produc încălţăminte de calitate pentru cei mulţi, dar şi pentru cei care trăiesc pe picior mare. Însă  mai întîi de toate - pentru cei care cu greu îşi mai pot găsi în ziua de astăzi o pereche de pantofi de calitate la un preţ rezonabil.

Nu sînt nişte coloşi industriali, dacă-i compari cu „General Motors” sau „Lukoil”, de exemplu. Or, priviţi ca afacere locală, sînt stabili, puternici şi mari. Au investit în producţia de încălţăminte şi-n propria reţea de distribuţie. Astfel, au ajuns lideri în ceea ce priveşte mărfurile de cizmărie fabricate şi comercializate în ţară.

În 12 ani, în afacerea „Cristina” a familiei Bodarev s-au investit milioane de lei, 4400 nopţi de nesomn şi tot atîtea zile de muncă şi emoţii. Melanjul perfect dintre experienţa a două generaţii, calităţile umane şi intuiţia pe care le au Petru şi Eugen Bodarev, le-au permis să edifice o afacere care are cuvîntul ei pe piaţă. 

„Cristina” este viaţa lor, de la „a” la „z”. Petru Bodarev, proprietarul fabricii şi reţelei de încălţăminte „Cristina”, nu are niciun regret că de ceva ani încoace a cedat managementul şi gestionarea afacerii de familie fiului său Eugen, care actualmente deţine postul de director general al întreprinderii.

Tatăl şi fiul muncesc cot la cot în fiecare zi, fiind astfel siguri că nimic nu le scapă de sub control. Oferă locuri de muncă, îşi instruiesc cadrele la fabricile de profil de peste hotare, investesc în calitate, tehnologii şi în brand. „Cristina” este marca pe care o poartă de ani de zile angajaţii MAI, Comisariatului municipal de poliţie, Regimentului „Scut”, trupelor de carabinieri, serviciului Paza de stat şi paza preşedintelui, angajaţii CCCOC şi grănicerii, angajaţii băncilor, profesorii, studenţii şi copiii.

Petru Bodarev este cel care a pus primii piloni ai „Cristinei”, iar Eugen Bodarev are grijă să impulsioneze un nou nivel de calitate, design şi performanţă, astfel dînd o respiraţie fresh afacerii pentru care familia sa a muncit o viaţă. „Am ajuns greu unde am ajuns, afirmă patronul companiei „Cristina”. Dar norocul nostru vine de la Dumnezeu, care ne iubeşte, şi de la munca pe care o facem.”
După 10 ani în care a fost directorul fabricii de stat „Tocuşor”, Petru Bodarev şi-a depus cererea de demisie pe masa noilor acţionari şi s-a urcat într-un autobuz cu destinaţia Istanbul. S-a întors acasă cu cîteva perechi de ghete, aduse în valiză. Au mai trecut nişte ani şi s-a născut „Cristina”.

Nu s-au cramponat de planurile de afaceri. Dacă e să-i dăm crezare lui Eugen, „nici un business-plan nu ţine în Republica Moldova. Defecţiunea unei maşini poate amorţi pe mai multe luni un proces de producţie. Timpul prost de afară poate bloca construcţia unui nou magazin, iar criza financiară reduce capacitatea de cumpărare a populaţiei. Aşa că ne asumăm toate riscurile şi mergem pe intuiţie şi raţiune”, afirmă Eugen.

Nu au trecut printr-o facultate care să-i înveţe cum să lucreze împreună un tată şi un fiu. De aceea nu au reţete gata, dar deocamdată le iese bine ce fac. La birou, sînt mai degrabă parteneri. E o relaţie de subordonare. Dl patron nu se aşază niciodată în fotoliul directorului general. Stă alături şi ia note de capacităţile de administrare şi  management ale fiului său. De ceva ani, ultimul, prin comportament şi atitudinea matură, a demonstrat că e capabil să conducă afacerea familiei.

Oricum, discuţiile în contradictoriu sînt inevitabile. Nu-i blochează, ci dimpotrivă, le stimulează modurile uneori diferite de a vedea lucrurile. Pot trînti uşile. Dar le deschid  înapoi pentru a recunoaşte că nu au avut dreptate. „Eugen nu are dreptul la greşeli, emoţii şi nervi, pentru că el este tînăr şi suficient de inteligent ca să poată evita erorile pe care le-am comis eu din neştiinţă, afirmă Petru Bodarev. El e director şi e de datoria lui să fie mai aproape de oameni, dar şi să dirijeze şi să controleze procesele din firmă.”

Se ghidează ambii de nişte reguli de viaţă care i-au făcut puternici. Cuvîntul lor e lege şi dacă au decis că se extind, în cîteva luni chiar taie panglica. Aşa s-a întîmplat cu magazinul de 1500 metri pătraţi de pe strada Armenească, cu fabrica de 6000 metri pătraţi, cu magazinele de la Ştefan-Vodă, Cahul şi Bălţi. Acum, graţie ambiţiei şi puterii nemăsurate de muncă, se ocupă de două proiecte consecutiv – un magazin de 650 de metri pătraţi la Briceni şi altul similar la Edineţ, pe care le vor deschide de Paşti. Originea familiei Bodarev este de la Edineţ şi, cel puţin din patriotism, nordul trebuie să poarte „Cristina”.

Imaginea şi respectul de care se bucură în faţa angajaţilor nu i-a împiedicat niciodată să-şi îmbrace salopetele şi să coboare aproape zilnic în hale alături de muncitori. Cei doi patroni nu se ruşinează să-şi înveţe angajaţii cum să lustruiască încălţămintea, cum să prindă pielea de calapod şi cum trebuie să arate în final cusătura.

„Norocul vine de sus şi, dacă eşti sănătos şi ai cap pe umeri, este păcat să fii leneş, indiferent şi pasiv, spune Petru Bodarev. Da, eu muncesc enorm, uneori şi maşina mi se pare că merge prea încet şi-mi vine să alerg înaintea ei, fac patru deplasări pe lună, dar asta e viaţa mea şi-mi place. Mă implic personal, merg la furnizori, aleg culorile, modelele, materialele… Dacă mîine n-o să mai pot conduce maşina, dacă n-o să pot vorbi cu colegii de peste hotare, consideraţi că mi-aţi luat tot. Mor. Acum sînt fericit că-s liber, că nu mă doare nimic şi nu ştiu să obosesc.”

Le place riscul şi cei doi Bodarev s-ar putea apuca de lucruri  pentru care nu au ban disponibil pe conturi. Sînt siguri că vor reuşi. La începuturi, mergeau fără nici un ban în Italia sau Istanbul, iar în urma lor veneau camioanele cu utilaje pentru fabrică. Care e secretul? Ei ştiu să vorbească cu oamenii. De ce să stea maşinile la ei în depozit cînd le pot da în credit fabricii „Cristina” de la Chişinău? Iar familia Bodarev nu şi-a dezamăgit niciodată partenerii şi şi-a onorat de fiecare dată promisiunile.  

Onestitatea în afaceri, dar şi în relaţiile cu oamenii, îi face imbatabili. Uneori li se pare că ceea ce fac astăzi e prea puţin şi că aşa cum se descurcă cu o întreprindere, ar putea să se descurce şi cu administrarea unui oraş sau ar răsturna munţii în politică. Le place amîndurora politica, dar nu în formula de azi. Cînd acum un an şi jumătate Petru Bodarev a candidat la postul de primar al Chişinăului, era sigur că poate face ordine, pentru că are educaţie, diplomaţie, spirit de colaborare şi darul de a convinge. Din păcate, nu i s-a oferit şansa s-o demonstreze. A ieşit pe locul 9 din 17. Dar ziua de mîine poate să le ofere o nouă şansă.  Tatăl şi fiul Bodarev sînt printre puţinii oameni care ştiu ce vor. Şi care au convingerea că pot urni munţii. Apropo, escaladîndu-i în ghetele produse la „Cristina”.

Şi-au construit viaţa pe un sistem de valori care nu se demodează, sînt corecţi în tot ce fac, cinstiţi cu subalternii, cu partenerii şi cu statul. La ei, succesul depinde de alt cuvînt – onoare şi demnitate. Şi de sensibilitatea de a vedea mereu oameni în faţa lor.