EDUARD MUŞUC. Un tînăr în politica mare

Anul 2008 a fost pentru Eduard Muşuc un an al revanşei. El şi-a luat revanşa în toate planurile - şi în business, şi în politică şi... în plan familial. Dar, pentru soluţiile neordinare pe care le-a găsit, a trebuit să plătească cu postul de lider de partid, cu pierderea unor colegi de echipă şi cu... mîndriA.

Deşi nu este un novice în politica autohtonă (a participat activ la parlamentarele din 2005, a candidat la funcţia de primar general al municipiului Chişinău în 2005 şi 2007, a condus Partidul Social-Democrat din Moldova), se poate spune că Eduard Muşuc şi-a făcut intrarea în marea politică abia în 2008. Iar acest lucru îl datorează în mare parte ex-premierului Dumitru Braghiş.

Fuziunea Partidului Social-Democrat din Moldova cu Partidul Democraţiei Sociale l-a trecut automat pe Eduard Muşuc în rîndul elitelor politice autohtone. El a ajuns să conducă, alături de Dumitru Braghiş, unul dintre cele mai importante partide de opoziţie şi a devenit al doilea în istorie preşedinte al Consiliului Municipal Chişinău. Şi astăzi pentru analiştii politici rămîne o enigmă lejeritatea cu care Eduard Muşuc a mers la alianţa neoficială cu comuniştii în Consiliul Municipal Chişinău, alianţă care s-a şi soldat cu venirea sa în fruntea acestui Consiliu.

Pentru unii pasul făcut de tînărul politician este o greşeală, o dovadă totală a lipsei de mîndrie. Aceasta pentru că anterior el s-a aflat un timp în arest şi declara la tot pasul că este victima regimului comunist, iar tatăl său, cunoscutul businessman şi politician Ion Muşuc, a fost nevoit chiar să părăsească ţara, pentru a evita o posibilă întemniţare. Însă, totodată, mulţi consideră că, alegînd alianţa cu comuniştii, Eduard Muşuc a dat dovadă de pragmatism, clarviziune politică şi... devotament faţă de familie. Se zice că Eduard Muşuc a reuşit nu numai să obţină o funcţie extrem de importantă înainte de alegeri, care-i permite să fie permanent în prim planul evenimentelor politice şi să obţină anumite dividende politice, ci şi... revenirea în ţară a tatălui său, care nu mai este ameninţat de pericolul închisorii.

Dar, pasul destul de riscant pe care l-a făcut l-a costat mult. Unii reprezentanţi importanţi ai partidului, din teritoriu, nu i-au iertat alianţa cu comuniştii şi au migrat spre alte formaţiuni politice. În plus, şi personal Eduard Muşuc a suferit un enorm prejudiciu de imagine – cei care l-au crezut cîndva martir şi victimă a regimului şi l-au simpatizat pentru aceasta, şi-au schimbat părerea.
În 2008, Eduard Muşuc a obţinut în sfîrşit cîştig de cauză la CEDO, în dosarul intentat Guvernului Moldovei pentru distrugerea de facto a Companiei „Megadat-com”, liderul de altă dată pe piaţa serviciilor Internet, proprietar al căreia a fost tînărul politician. Pe lîngă satisfacţia morală, el s-a ales şi cu ceva milioane de dolari, care-i vor prinde bine în apropiatele alegeri.

În acest an, Eduard Muşuc a demonstrat că ştie să joace riscant, uneori poate chiar prea riscant, la limita admisibilului. Unii spun că acesta este un fel de a fi normal pentru un politician. Alţii însă cred că chiar şi în politică există limite care nu trebuie trecute, cu atît mai mult de un politician atît de tînăr. Cine dintre ei are dreptate, vor arăta alegerile. Însă, indiferent de rezultatul lor, un lucru e cert: Eduard Muşuc va fi unul din figuranţii de bază pe scena politică autohtonă încă minimum doi-trei ani. Dacă nu în Parlament, atunci în Consiliul Municipal Chişinău la sigur.