![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
După un an şi jumătate de la obţinerea mandatului de primar al Chişinăului, în ciuda ostilităţii administraţiei centrale faţă de el şi a extrem de serioaselor probleme cu care se confruntă capitala, Dorin Chirtoacă nu numai că nu a convertit simpatiile electoratului în antipatii, după cum preziceau unii, ci dimpotrivă, dă senzaţia că a izbutit să cîştige şi în popularitate, şi în credibilitate.
E dilul capitalei i-a dezamăgit pe acei care s-au grăbit să-i prezică eşecul inevitabil. A confirmat că s-a născut sub o stea norocoasă. Dar nu pentru că ar fi fost avantajat de circumstanţele politice. Şi nu pentru că ar fi guvernat de vreo ambiţie nemăsurată, ci pentru că este pur şi simplu un om de succes. Un învingător înnăscut, nu făcut. Acest gen de politician cîştigă nu numai cînd luptă, ci şi cînd ia o pauză, cînd, din considerente tactice, se dă la o parte sau se repliază.
În urma victoriei splendide repurtate în 2007, cu mijloace puţine şi şanse aparent îndoielnice, Dorin Chirtoacă a fost forţat de oficialităţile centrale să conducă municipiul ca pe un teritoriu ocupat, unde la tot pasul i se întind fel de fel de curse, una mai primejdioasă decît alta. Desconsiderat de preşedinţie, obstrucţionat de Guvern, vînat de poliţie, hărţuit de justiţie, neglijat de unii funcţionari municipali, neînţeles sau chiar trădat de unii confraţi din opoziţie, rămas fără sprijinul majorităţii democratice din Consiliul Municipal Chişinău (destrămat în cele din urmă), el nu şi-a revizuit nici cursul, nici principiile, rămînînd şi în vorbe, şi în fapte pe poziţiile pe care le-a declarat odată cu intrarea sa în viaţa politică.
Iar dacă mai adăugăm la toate acestea şi micile neplăceri pe care le-a avut pe parcurs (de exemplu, accidentul rutier de pe strada Vlaicu Pîrcălab), vedem că au existat suficiente necazuri care ar fi putut descuraja sau chiar dezechilibra politicieni mult mai experimentaţi decît tînărul Dorin Chirtoacă. Dar el nu numai că nu a avut de pierdut, a ieşit chiar din toată daravera mai puternic decît a fost.
Astfel, spre finele anului, Dorin Chirtoacă a reuşit să ofere o surpriză nu mai mică decît cîştigarea funcţiei de primar general al capitalei. Potrivit sondajelor, el a ajuns pe locul al doilea, după preşedintele Vladimir Voronin, în topul încrederii populaţiei. Şi Partidul Liberal, din care face parte, a demonstrat că se află într-o ascensiune continuă, constituindu-se în una din cele mai redutabile formaţiuni ale opoziţiei. Dorin Chirtoacă este într-o creştere de audienţă şi popularitate, ceea ce îl propulsează pe post de lider moral al democraţilor în viitoarele alegeri parlamentare. Apropo, el explică acest succes al său destul de simplu. „Oamenii văd cu ce ne confruntăm noi, înţeleg ce presiune se exercită asupra noastră şi de aceea creşte sprijinul lor”, afirmă Dorin Chirtoacă.
Tînărul primar este un optimist convins şi vede plusuri chiar şi acolo unde alţii remarcă doar neajunsuri şi probleme. Prin acest optimism al său, prin naturaleţea abordărilor, el a reuşit nu o dată în 2008 să nu cadă în capcanele întinse de oponenţi. În timp ce aceştia, de exemplu, vînturau ideea că în CMC este un haos total, că nu este deloc ordine, că primarul ar fi scăpat situaţia de sub control etc., el replica destul de simplu: „Tensiunile frecvente din CMC sînt o situaţie firească în condiţii de democraţie”.
„Această situaţie nu m-ar fi deranjat, dacă la guvernare nu s-ar afla comuniştii, care îşi permit serioase derapaje antidemocratice. Certurile între democraţi i-ar putea avantaja într-un fel pe comunişti. De aceea, democraţii trebuie să-şi unească eforturile pentru a aduce Moldova la normalitate democratică” – prin declaraţii de acest gen primarul a reuşit în 2008 de nenumărate ori să tempereze atacurile venite atît din tabăra puterii, cît şi din cea a opoziţiei.
În 2008 Dorin Chirtoacă a continuat să-şi perfecţioneze măiestria politică. Or, dincolo de atribuţiile ce-i revin ca primar general al capitalei, el a practicat şi activităţi de partid. Astfel, multe din sîmbetele şi duminicile acestui an Dorin Chirtoacă le-a petrecut în conferinţe de constituire a organizaţiilor teritoriale ale PL. A fost văzut şi la nord, şi la sud, şi chiar pe malul stîng al Nistrului. A fost ajutat enorm de venirea în PL a lui Anatol Şalaru, unul din întemeietorii Mişcării de Eliberare Naţională. Pînă la venirea lui în partid, teritoriile erau considerate punctul slab al liberalilor. Anatol Şalaru a reuşit să acopere această breşă.
Tot pe linie de partid se înscriu şi activităţile lui Dorin Chirtoacă ce au vizat apropierea liberalilor de partidele de orientare similară din România şi din Europa. PL este privit cu ochi buni la Bucureşti de către preşedintele Traian Băsescu şi de Partidul Democrat Liberal.
Inteligent, tînăr şi verbal, Dorin Chirtoacă are carismă şi este posesorul unei imagini care se vinde extrem de bine. Răspunde de minune aşteptărilor acelui segment de electorat care îşi doreşte schimbarea, integrarea în UE şi chiar unirea cu România. Dacă acum un an viitorul său politic părea incert, acum lucrurile stau altfel.
Dorin Chirtoacă parcă dovedeşte justeţea sintagmei: ce nu te omoară, te întăreşte. Timp de un an primarul capitalei a pus o bază serioasă pentru ascensiunea sa politică de acum încolo.
* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.