ANDREI GALBEN. Spaţiul libertăţii în educaţie

A extins spaţiul libertăţii dincolo de sfera de producţie, aducîndu-l şi pe terenul educaţiei. A demonstrat, prin fondarea şi afirmarea ULIM, că avantajele deetatizării şi iniţiativei private îşi pot spune cuvîntul nu numai în agricultură,  în sectoarele industriale sau cele de prestare a serviciilor, ci şi în învăţămîntul superior.

Părintele primei şi celei mai cunoscute instituţii private de învăţămînt superior din ţară, Andrei Galben, persistă în dezvoltarea proiectului de care îi este legată viaţa şi numele, mai ales în ceea ce priveşte promovarea imaginii Republicii Moldova în lume şi integrarea ei în comunitatea internaţională. Eforturile sale pe tărîmul învăţămîntului privat sînt atît de impresionante, încît la finele anului curent a fost invitat în Germania să-şi expună experienţa deputaţilor din Bundestag.

Pedagog, om de cultură şi de ştiinţă este tipul de personalitate de care nu poţi să nu ţii cont în domenii diverse. De fiecare dată, însă, refuză să vorbească despre meritele sale şi face trimitere la ULIM – opera pe care a făurit-o şi pe care o „şlefuieşte” pe parcursul a şaisprezece ani. Vorbeşte despre succese considerabile, înregistrate şi în 2008 şi care, în treacăt fie spus, nu au fost deloc puţine.

Universitatea Liberă Independentă din Moldova este singura instituţie de învăţămînt superior de la noi care a fost audiată în ediţie specială la Colegiul Ministerului Educaţiei şi Tineretului pe problemele realizărilor şi experienţei acumulate, munca colectivului universităţii fiind evaluată astfel încît a fost recomandată altor instituţii de profil pentru preluarea experienţei. De altfel, renumele Universităţii Libere Internaţionale a depăşit hotarele ţării. Aceasta a izbutit să se impună în sistemul educaţional european, inclusiv prin extensiunea instituţiei, prin crearea unei filiale în afara bătrînului continent.

Promovarea imaginii instituţiei şi a ţării este un alt capitol căruia Universitatea Liberă Internaţională din Moldova îi acordă o importanţă majoră. Cu ocazia prezenţei administraţiei ULIM, de exemplu, în Bundestag, în baza moţiunii grupurilor parlamentare din Legislativul Federal al Germaniei, din 28 iunie 2008, care prevede sprijinul statului nostru în contextul integrării europene, acad. Galben a avut posibilitatea să se pronunţe asupra calităţii studiilor din Republica Moldova, raportîndu-le la rigorile UE. Potrivit lui, conducerea ULIM-ului a pus umărul la accelerarea procesului de integrare europeană a ţării.

2008 a fost anul omagierilor şi bilanţurilor pentru Andrei Galben la care acesta, deliberat, nu face nici o trimitere – cei din jur le vor cunoaşte din datele sale biografice. El preferă să vorbească cu precădere despre succesele Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, printre care se numără şi obţinerea acreditării instituţionale şi ştiinţifice cu cea mai înaltă notă. Nu este numai meritul unei persoane sau al unui grup, ci al întregii echipe, căreia rectorul îi adresează cele mai sincere mulţumiri.

Felicitările nu sînt doar pentru corpul didactic, pentru că un rol aparte îl joacă, pînă la urmă, „produsul finit” al Universităţii – de la studenţi pînă la doctori în ştiinţă. De la înfiinţarea instituţiei, absolvenţii ULIM-ului au fost promovaţi în toate instituţiile publice din ţară de nivel central – Preşedinţie, Executiv, Legislativ, reprezentanţele diplomatice ale ţării noastre peste hotare - şi local. O bună parte din absolvenţii Universităţii ocupă funcţii importante în ţările lor de origine, inclusiv în administraţia publică centrală – Siria, Maroc, Sudan, Rusia, România şi altele. Andrei Galben se implică plenar şi activ în tot ce înseamnă spiritualitate, cultură, umanism etc. Cele două fresce celebre ale lui Rafael Sanzio, reproduse pe pereţii ULIM-ului în 2008, vin să confirme o dată în plus acest fapt.

Are părerea sa şi nu ezită să o facă publică, chiar dacă riscurile de a deranja anumite persoane persistă mereu. Referindu-se, bunăoară, la topul „50 cei mai influenţi moldoveni”, Andrei Galben nu îşi poate permite, fireşte, să influenţeze sau să ne dicteze conceptul şi politicile, dar îşi asumă dreptul de a refuza să se numere printre aceştia pentru viitoarea ediţie, dacă în cea curentă se vor afla persoane care, din punctul său de vedere, „nu contribuie la promovarea poporului şi a ţării”.

Astăzi, cînd Republica Moldova intră cu tot mai multă încredere în circuitul valorilor globale, se vede mai bine ca oricînd că prezenţa acad. Andrei Galben în peisajul educaţiei şi cercetării de la noi este indispensabilă. Fără el ţării i-ar fi lipsit o faţetă definitorie a modernităţii – învăţămîntul superior privat de performanţă internaţională.