VLADIMIR FILAT. Arhetipul noii clase politice

Deşi a intrat în viaţa politică încă în a doua jumătate a deceniului trecut, steaua lui Vladimir Filat a strălucit cu adevărat  în alegerile locale din 2007. Întâmplător sau nu, dar odată cu ieşirea sa la rampă Partidul Democrat, din care făcea parte atunci, a atins punctul cel mai înalt din istoria sa, reuşind să întrunească peste 10 la sută din sufragii pe ţară. În acelaşi timp, în competiţia electorală din Chişinău, Filat a obţinut un rezultat mai bun decât PD, ceea ce a dovedit o dată în plus că el a fost locomotiva care a tras partidul după el, nu invers.

Astăzi se fac mai multe speculaţii pe tema  comportamentului  adoptat de Vladimir Filat după alegeri. Se afirmă cum că ar fi pretins  să preia puterea în Partidul Democrat. Unii susţin că el ar fi vrut, dar n-a putut să-l învingă pe Dumitru Diacov, alţii - că nu s-ar fi încumetat pur şi simplu să-i arunce mănuşa. Credem că greşesc şi unii, şi alţii. De fapt, mobilul retragerii sale din PD şi lansării noului proiect politic este altul. 

Vladimir Filat face parte din acea generaţie nouă care, formată în primii ani de independenţă, are acum ambiţia să înlocuiască în cele din urmă o clasă politică pe care Republica Moldova a moştenit-o de la regimul sovietic. Şcolit, realist şi cu un  pronunţat spirit de acţiune, ceea ce i-a permis, în treacăt fie spus, să facă afaceri profitabile încă pe la mijlocul deceniului trecut, fostul candidat al Partidului Democrat la primăria capitalei are cultul pragmatismului şi modernismului împotriva utopiilor şi nostalgiilor de tot felul. Datorită acestui fapt, încarnează imaginea noului pe care doreşte acum s-o materializeze. Aspiraţiile i-au fost încurajate, neîndoios, şi  de rezultatele alegerilor locale din Chişinău, de victoria lui Dorin Chirtoacă. S-a văzut că majoritatea alegătorilor din capitală le întorc spatele politicienilor proveniţi din nomenclatura sovietică şi pariază pe tineri de formaţie europeană. În aceste condiţii, Filat nu mai putea nici să rămână alături de Diacov, nici să-l înlocuiască la cârma partidului. De ce? Pentru că şi PD, şi  liderul acestuia se identifică, orice s-ar spune, cu trecutul, cu vechea clasă politică de care Filat vrea să se debaraseze. Tocmai de aceea s-a retras pentru a-şi trage un partid nou.

Filat vine într-un moment de decepţii şi  nevroză colectivă. În faţa unui trecut  imediat dezamăgitor, amestecat cu speranţe moarte şi iluzii deşarte, el îşi clădeşte autoritatea pe setea  de schimbare, dar şi pe aşteptarea unui conducător de tip nou, pe cât de combativ, pe atât de luminat. Iată de ce a surprins din capul locului prin voinţa sa de a se antrena în luptă şi de a angaja conflicte. Valoarea acestei atitudini este dublă. Pe de o parte, în Partidul Liberal Democrat încep să vină personalităţi din sectorul nonguvernamental care, din varii motive, până acum au preferat să se poziţioneze departe de politică. Acesta e un semn clar că ei identifică în persoana lui Filat o personalitate de factură distinctă, capabilă să le spulbere scepticismul faţă de calitatea politicii autohtone. Pe de altă parte, autorul noului proiect  nu se teme să primească în PLD transfugi din alte partide democratice, ceea ce-i permite să-şi aşeze formaţiunea pe osatura deja existentă a unor filiale ale PD-lui sau PNL-ului, câştigând astfel şi timp, şi resurse umane. Concomitent, Filat refuză să absoarbă elitele altor partide pentru a nu-şi şifona imaginea de exponent al unei clase politice originale care nu are nimic în comun cu cea veche.   

Acum, Vladimir Filat are suficient timp la dispoziţie pentru a se pregăti de următoarele alegeri parlamentare. De fapt, proiectul său politic deja la această etapă pare să aibă o greutate care o depăşeşte considerabil pe cea a unor formaţiuni cu tradiţii pe arena politică moldovenească. Rămâne de văzut dacă şi  mesajul său va fi pe măsura puterii de atracţie a liderului PLD. Un partid cu adevărat nou trebuie să graviteze neapărat şi în jurul unor idei noi, susţinute, desigur, de acţiuni reale. În caz contrar, ineditul riscă mult să dezamăgească, trăgându-l la fund şi  pe cel care, deşi aşteptat de toată lumea, nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Iată de ce un eventual eşec al lui Vladimir Filat ori, să zicem, al lui Dorin Chirtoacă, ar fi mai mult decât o înfrângere electorală.  Ar însemna amânarea procesului natural de reînnoire a clasei politice. Iar asta ar fi de acum nu o chestiune de partid sau o dramă personală, ci o problemă naţională.

Privit din acest unghi, Filat este, fără doar şi poate, arhetipul unei clase politice diferite de cea actuală. Aşa fiind, el devine responsabil de intrarea Republicii Moldova într-o eră politică nouă.