![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
Numele lui a urcat cele mai înalte cote spirituale, până a devenit monumental. Despre exigenţa şi capacitatea sa de muncă circulă legende. De-a lungul anilor el a transformat dansul nostru popular în Simbol universal. Dintre cele 75 de inele aşternute la trunchiul vieţii, 50 sunt rotunjite în ritm de dans.
Dragostea pentru cântecul şi dansul popular i le-a altoit la Susleni, Orhei, tatăl său adoptiv, fratele mai mare al mamei, lăutarul Cozma Curbet. Baştina în speţă şi mediul rural la general i-au rămas şi astăzi oaze de inspiraţie, insule pentru refugiu. De acolo a adunat şi înregistrat peste 5000 de melodii, dintre care a reuşit să valorifice doar ceva mai mult de jumătate. Dansul popular a fost şi rămâne pentru neobositul maestru Vladimir Curbet o carte mereu deschisă, o carte vie, care îl inspiră, îl provoacă, îi dă palpitaţii şi bătăi de cap, cu care se pune în poară, se ia la harţă... A spus mereu cu toată convingerea că mai bine ca poporul nu poate dansa nimeni. Şi tot dumnealui a recunoscut că de multe ori la crearea unui dans a fost de ajuns să împrumute de la popor doar o mişcare-două, iar restul să le compună,... să le intuiască.., să le dezvolte, respectând stilul, desenul, factura şi caracterul. Vladimir Curbet a scris 8 cărţi despre viaţa sa în dans. Răsfoindu-le, apreciezi respectul şi sfinţenia cu care vorbeşte despre izvorul dansului nostru. A vrut şi a reuşit să facă din dans un prieten. Dar nu şi-a permis niciodată să-l „tipărească pe umăr”. Dacă Dansul ar fi fost o fiinţă, cu siguranţă ar fi continuat să i se adreseze cu „Dumneavoastră”.
În 50 de ani de când stă în fruntea Ansamblului „Joc” a instruit patru generaţii de dansatori... patru familii mari cărora le-a fost părinte – sever şi iubitor, despot şi martir, necruţător şi neobişnuit de sensibil şi vulnerabil. A şlefuit, indubitabil, un colectiv de adevăraţi şi mari profesionişti. Multi tineri dansatori au recunoscut că atunci când Vladimir Curbet repetă vreun program, când e absorbit de dans – dumnealui e asemeni unui copilandru zglobiu. Îţi demonstrează orice figură oricât de complicată ar fi, o repetă întocmai de mai multe ori. Şi nu toţi învăţăceii sunt în stare să se ia după el.
„Joc”-ul e astăzi mai mult decât un fenomen cultural. Precum Vladimir Curbet e mai mult decât un om fenomenal. Cu mult respect pentru tradiţii, melos, dramaturgie populară – Ansamblul „Joc”, datorită maestrului Curbet, s-a ridicat de-asupra imaginilor rustice cu hlujdani, case acoperite cu stuf şi garduri de nuiele. Dansurile „Joc”-ului au devenit metafore existenţiale ale pământului nostru, desăvârşite până la înţelesuri general umane. Încă prin 1965, după un turneu al ansamblului prin Franţa, presa de acolo titra „Hoţii din Moldova”. În spatele intrigii din titlu se ascundea un ocean de admiraţie pentru dansatorii moldoveni care au reuşit „să fure inimile francezilor”. Continuă s-o facă şi astăzi. De-a lungul carierei sale, Vladimir Curbet a prezentat cu Ansamblul „Joc” circa 10.000 de spectacole, inclusiv în peste 70 de ţări ale lumii. Milioane de spectatori asociază Moldova cu numele distinsului colectiv artistic şi deopotrivă cu numele legendarului său conducător. În culisele acestei glorii rămân ascunse de ochii lumii toate lipsurile inerente, miile de ore de repetiţii istovitoare, pe care e simplu să le calculezi... dacă porneşti de la o simplă constatare a specialiştilor, care afirmă că pentru 1 minut de dans în scenă un dansator profesionist are nevoie de 80 de ore de repetiţie....
S-a vorbit despre faptul că Vladimir Curbet e al 13 la număr conducător al „Joc”-ului. Dumnealui a reuşit să îmblânzească chiar şi cel mai „periculos” număr sfidând superstiţiile. Când îl întrebi „Ce mai faci, Maestre?” răspunde glumeţ, un pic resemnat, dar cu mult licăr în ochi „Tot cu dansul mă mângâi!..”
