![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
Vitalie Nagacevschi are un dar mare: ştie să transforme orişice victorie personală, repurtată în instanţă, într-un triumf al dreptăţii. Într-o izbândă a dreptului european asupra practicilor juridice din Republica Moldova care, încorsetate fiind de imixtiunile puterii în actul judecătoresc, încă lasă de dorit.
Şi cum succesele pe care le obţine sunt rodul muncii sale de avocat infatigabil, anume el trece în ochii realilor şi potenţialilor nedreptăţiţi drept un Robin Hood care redă oamenilor ceea ce le aparţine sau li se cuvine pe drept şi de care îi lipsesc prin abuz alţii. Vitalie Nagacevschi are în Republica Moldova o reputaţie de justiţiar popular şi competent. Este adevărat că el şi-a şlefuit această imagine singur. Dar tot atât de adevărat e şi faptul că avocatul a reuşit asta într-o luptă grea, inegală şi uneori riscantă pentru o cauză dreaptă. Tocmai datorită numelui pe care şi l-a făcut, Vitalie Nagacevschi a devenit nu numai un jurist de lux, ci şi un politician pe care şi-l doresc mai multe partide. A fost, de exemplu, membru al PSL. S-a retras, însă, din această formaţiune fără să adere la alta. Dar în 2005 a candidat în alegerile parlamentare pe listele PPCD. Totuşi, în 2007 s-a dedicat mai mult avocaturii, distanţându-se de confruntările politice nemijlocite pentru a-şi păstra, după cum chiar el mărturiseşte, neutralitatea.
Ca avocat s-a afirmat mai cu seamă datorită proceselor de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde a reprezentat sute de cetăţeni ai Republicii Moldova. De fapt, Nagacevschi este juristul care a descoperit pentru ei CEDO, fapt ce dă acum mare bătaie de cap autorităţilor de la Chişinău. Republica Moldova a pierdut la Strasbourg peste 70 de procese, iar valoarea compensaţiilor plătite de la buget se cifrează la circa 23 mln. lei. O bună parte din aceste procese i-au avut ca protagonişti pe Vitalie Nagacevschi sau pe colegii săi de la Asociaţia „Juriştii pentru Drepturile Omului”. Victoriile lor de la Strasbourg au sensibilizat opinia publică, încurajând dezbateri în societate pe tema independenţei sistemului judecătoresc şi separaţiei reale, nu mimate, a puterilor în stat. E şi meritul lui Nagacevschi, astfel că nu doar politicienii din opoziţie, ci şi întreaga societate este atrasă la ora actuală în lupta pentru un stat cu adevărat de drept în care toţi oamenii, de la un simplu ţăran la preşedinte, ar fi efectiv egali în faţa legii.
Puterea autorităţii sale de avocat vine în primul rând din capacitatea lui de a aduce dreptatea de la CEDO. Dar şi din dexteritatea sa de a comunica. Din priceperea lui Nagacevschi de a converti orişice confruntare juridică într-o informaţie publică. Cunoştinţele sale temeinice în materie de jurisprudenţă şi savoarea oratorică sunt dublate şi de refuzul său de a-şi cultiva forme publice ale superiorităţii în relaţiile cu cetăţenii, fapt ce dovedeşte că şi-a însuşit lecţiile celor mai bune şcoli occidentale de avocatură. Originalitatea sa cea mai frapantă e că ştie să fie şi în sala de judecată, şi în discursurile de la radio sau televiziune deopotrivă şi accesibil, şi inteligibil.
Vitalie Nagacevschi are un vis pe care nu se teme să ni-l spună. Zice că nu s-ar da în lături să devină judecător al CEDO. Dar îndată recunoaşte că visul său este practic irealizabil. „Mi-aş dori foarte mult această funcţie, mărturiseşte avocatul, dar realizez că este un vis utopic pentru mine. Pe zi ce trece împlinirea lui devine tot mai puţin probabilă. Vorba e că organizaţia pe care o conduc are un număr important de cereri la CEDO. În cazul în care eu aş fi ales judecător la Curte, n-aş avea dreptul să examinez dosarele reprezentate de către membrii ONG „Juriştii pentru Drepturile Omului”. În acelaşi timp, norma europeană stabileşte foarte clar participarea obligatorie în proces a judecătorului acelui stat, împotriva căruia este îndreptată cererea”, explică el.
* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.