VEACESLAV UNTILĂ. Întruparea fidelităţii politice

Fără declaraţii răsunătoare şi acţiuni impunătoare, Veaceslav Untilă a ajuns în 2007 să întrupeze fidelitatea  politică. Nu a părăsit partidul, nu  l-a trădat pe Serafim Urechean şi nu şi-a tras o formaţiune proprie, aşa cum au procedat mulţi alţii. Dar înainte de a da un exemplu de devotament, a dat unul de opozant luptător.

Veceaslav Untilă a arătat în 2007 că preocuparea sa constantă pentru unitatea şi întărirea partidului e o formă de luptă politică. În situaţia în care vârfurile mai tuturor formaţiunilor de opoziţie au fost zguduite în ultimul timp de abandonuri zgomotoase, braţul drept al liderului Alianţei „Moldova Noastră” a rămas neclintit. De sub aripa lui Serafim Urechean s-au retras atâţia foşti camarazi de idei, încât numărul lor a fost suficient ca să formeze noi echipe conducătoare pentru încă cel puţin trei partide. S-au distanţat Diacov şi Braghiş. Au plecat Pavlicenco şi Ţăranu. A rămas pe loc, însă, Veaceslav Untilă.

Mai mult decât atât. Preşedintele AMN şi actualul său prim-adjunct au creat un fel de tandem politic care a rezistat şi la rău, şi la bine. Nu s-a risipit în condiţiile în care Blocul Moldova Democrată, după înfrângerea în alegerile parlamentare din 2005, a intrat în disoluţie. Cei doi nu s-au despărţit nici după rezultatul relativ bun din alegerile locale din 2007, când Alianţa “Moldova Noastră” a preluat conducerea a 14 raioane ale republicii. Şi asta în condiţiile în care partidele moldoveneşti sunt adesea sfâşiate de certuri şi după eşecuri, şi după succese. În cel dintâi caz se caută vinovatul. În cel de-al doilea nu se găseşte limbaj comun în disputa interminabilă pe tema „al cui e meritul?”. Toate acestea se soldează, de regulă, cu sciziuni şi cu o droaie de transfugi care  nu mai contenesc să rătăcească pe scena politică în căutarea unui liman mai cald.

Pentru că a venit în politică din domeniul justiţiei, care reclamă discreţie şi multă stăpânire de sine, Veaceslav Untilă nu are tentaţia multor personaje publice de a ieşi la rampă cu orice preţ. De a fi cât mai văzut şi de a se face cât mai tare auzit. De aceea niciodată nu se agită inutil, evitând să se aventureze în proiecte politice pripite sau îndoielnice. De zece ori măsoară şi o dată taie.
În 2007, Veaceslav Untilă a demonstrat, aşa după cum scria chiar el în titlul ultimei sale cărţi, că „politica e un joc serios”, un joc unde ambiţiile personale  trebuie temperate. A dovedit că are spirit de echipă, o calitate, de altfel,  rarisimă în  politica autohtonă. În orice caz, şi în alegerile locale, şi după ele, angrenajul din fruntea formaţiunii lui Serafim Urechean a confimat că este şi funcţional, şi eficient. A contribuit la coalizarea unor majorităţi democratice în teritoriu, dar şi la deblocarea crizei create în Consiliul Municipal Chişinău.

 S-a vehiculat un timp ideea că Untilă ar putea fi liantul unităţii liberale. Asta pentru că el a condus  o vreme un partid liberal. Ulterior a încurajat coalizarea forţelor democratice, proces care, în cele din urmă, s-a soldat cu alierea a 15 formaţiuni într-un singur bloc electoral. Toate acestea sunt, însă, de domeniul trecutului. Nu se poate intra de două ori în apa aceluiaşi râu. Untilă ştie asta şi de aceea consideră că în timpul de faţă contează mai mult eforturile depuse în vederea consolidării unor partide puternice deja existente care ar fi în măsură să reunească în jurul său un număr cât mai mare de alegători. 

În 2007, Veaceslav Untilă s-a impus nu numai ca fruntaş al formaţiunii din care face parte, ci şi ca un deputat activ. A elaborat şi a promovat proiecte de legi, a făcut declaraţii şi mai multe interpelări importante în plenul Legislativului, de fiecare dată dând dovadă şi de tact, şi de profesionalism. S-a manifestat ca un apărător al monumentelor de artă, al veteranilor războiului de la Nistru, al altor categorii sociale.