![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
Cariera ziaristului Vasile Botnaru dovedeşte că adesea puterea din pix e mai mare sau, cel puţin, nu este deloc mai mică decât puterea banului sau a funcţiei publice. El n-a fost niciodată oligarh sau înalt demnitar. Cu toate acestea, prin impactul activităţii sale asupra spaţiului public, este, fără doar şi poate, una dintre cele mai influente persoane din Republica Moldova.
Vasile Botnaru nu are altă putere, vorba cunoscutului publicist de la Bucureşti, Robert Turcescu, decât puterea cuvântului rostit şi a întrebărilor adresate. Jurnalist cu mare expunere, el are, volens-nolens, capacitatea de a influenţa. Pentru că, oricum ai da, puterea adevărată rezidă în informaţie. Aşa a fost mereu. Aşa stau lucrurile şi acum, când omenirea a intrat în era informaţională.
Simpla apartenenţă a lui Vasile Botnaru la breasla ziariştilor nu explică de la sine, ce-i drept, autoritatea pe care o are. El nu-i, fireşte, un deţinător privilegiat al informaţiei. E unul dintre cei mulţi. Cu toate acestea, anume Vasile Botnaru se numără printre puternicii din presa autohtonă. E un veritabil director de opinie. Şi nu întâmplător. Metaforic vorbind, el e un vânător şi distribuitor de informaţii publice nu numai inteligent şi laborios, ci şi extrem de generos.
În mass media de la noi Vasile Botnaru, dacă vreţi, este domnul Factotul sau mister Oriunde. S-a produs cu succes şi în presa scrisă, şi la televiziune. Acum e director la Radio „Europa liberă”. Oriunde ar fi funcţionat şi orice ar fi făcut, a fost mai mult decât un maestru în arta potrivirii de cuvinte cu valoare de informaţie. De la 1991 încoace, Vasile Botnaru se impune efectiv ca un arhitect al presei independente din Republica Moldova. Nu-i, însă, unul dintre cei care, blazat, creează detaşat în liniştea birourilor. E un maestru care urcă de multe ori pe schele pentru a face muncă de salahor sau de zidar în materie de jurnalism.
Puţini ştiu acum, de exemplu, că primele şi cele mai tari ziare care au apărut la Chişinău după prăbuşirea URSS, au îmbrăcat hainele grafice croite de Vasile Botnaru. Şi „Sfatul Ţării”, şi „Ţara”, bunăoară, au avut iniţial ţinuta pe care le-a creat-o cu mult rafinament Vasile Botnaru. Când la mijlocul deceniului trecut canalul „Pro TV” a început să pună bazele unei subredacţii pentru Republica Moldova, el putea fi văzut de multe ori cu o cameră de luat vederi în mâini. Mergea zilnic, în calitate de operator video, cu echipa de teren la filmări. Aceasta pentru că profesia de cameraman este una cu preponderenţă artistică. Ea cere imaginaţie, cunoştinţe, experienţă. La începuturile televiziunii independente de la noi, astfel de calităţi erau, bineînţeles, deficitare la Chişinău. Iată de ce şi-a asumat răspunderea, pe de o parte, să ajute noul post TV, iar pe de alta, să facă cursuri de imagine pentru operatorii începători.
Sub „bagheta” lui Vasile Botnaru a crescut, de altfel, o generaţie întreagă de jurnalişti. Lui îi revine în mare parte meritul făuririi a ceea ce astăzi în Republica Moldova se numeşte „presă independentă”. A creat şi a condus unele mijloace de informare în masă care au făcut şi încă mai fac istorie.
Vasile Botnaru s-a numărat printre fondatorii primei agenţii de presă private – „Basa-press”. În perioada când el s-a aflat la conducerea ei, aceasta a cunoscut o dezvoltare impresionantă, devenind un lider incontestabil pe piaţa mediatică. Anume „Basa-press” a impus la noi standardele europene ale ştirii imparţiale şi echidistante.
Contestat de unii, aplaudat de alţii, Vasile Botnaru e o figură de referinţă atât pentru comunitatea jurnalistică, cât şi pentru consumatorii de informaţie din Republica Moldova. Este, neîndoios, un puternic care are forţa de a mişca idei şi opinii.
* Nu sunt admise comentariile ce conţin cuvinte indecente şi atacuri la persoană.