SERGIU MOCANU. Sfidând înălţimile

Dacă începutul acestui an îl găsea pe Sergiu Mocanu în tabăra puterii, sfârşitul lui 2007 îl regăseşte în pragul congresului de constituire a propriei formaţiuni politice – „Acţiunea populară”. După câţiva ani petrecuţi în anturajul prezidenţial, Sergiu Mocanu a decis să-şi ia destinul politic în mâini, lansându-se în politică pe cont propriu.

Deşi au fost şi alţi  consilieri care au ştiut să plece de la Palatul prezidenţial fără să-şi ia capul subţioară (Victor Doraş, Valeriu Reniţă), se zice că Sergiu Mocanu ar fi fost singurul care ar fi menţionat că refuză orice oferte şi recompense pentru munca prestată în echipa prezidenţială. 

De ce a plecat Mocanu de la Preşedinţie? Răspunzând la această întrebare, fostul consilier pentru misiuni speciale a recunoscut că au existat mai multe orizonturi de aşteptare sau paliere ratate, unele mai pragmatice (cum ar fi bunăoară portofoliul de ambasador moldovean la Bucureşti), altele mai „filosofice”, cum ar fi fezabilitatea euro(in)prospecţiunilor realizate de preşedintele comunist.   

Retragerea zgomotoasă a lui Sergiu Mocanu din echipa prezidenţială a fost o lovitură resimţită destul de dureros de aceasta din urmă. O dovadă în acest sens sunt şi comentariile Preşedinţiei pe marginea plecării sale. De fapt, a fost pentru prima dată de când comuniştii sunt la putere când plecarea unei persoane din tabăra puterii a fost comentată atât de larg.

Care au fost misiunile speciale ale consilierului Sergiu Mocanu este greu de spus acum. Dar s-a observat cu ochiul liber că, după plecarea sa, s-au deteriorat simţitor relaţiile dintre putere şi partenerii pe care i-a avut în tabăra opoziţiei în ultimii doi ani. De asemenea, s-a înregistrat o degradare fără precedent a relaţiilor moldo-române. Dacă luăm în calcul bunele relaţii ale lui Sergiu Mocanu cu unii politicieni de peste Prut, precum şi autoritatea pe care o are în rândurile unor formaţiuni de opoziţie, putem presupune că evenimentele menţionate mai sus au legătură directă cu plecarea ex-consilierului din tabăra puterii.

Sergiu Mocanu este unicul politician care, trecând prin tabăra puterii, şi-a permis să facă ulterior o evaluare cât de cât obiectivă a acţiunilor acesteia, în special în ceea ce ţine de problema transnistreană şi integrarea europeană. Se pare că anume divergenţele dintre opiniile sale şi ale puterii în aceste două probleme de maximă importanţă au şi provocat „divorţul” dintre Mocanu şi Voronin. Or, anume ele au stat la baza lansării proiectului său politic.

Ex-consilierul prezidenţial a lansat un proiect politic destul de îndrăzneţ şi a propus ca Moldova să renunţe temporar la Transnistria în favoarea integrării europene. Este o idee care, într-o formă sau alta, s-a mai abordat prin culoare. Meritul lui Sergiu Mocanu este însă că a reuşit s-o structureze şi că a avut curajul s-o abordeze tranşant. 

Calitatea de bază a lui Sergiu Mocanu – sinceritatea, este una deficitară în politica moldovenească şi acest lucru ar putea avea priză la alegători. Ex-consilierul prezidenţial a fost unul din puţinii politicieni autohtoni care nu s-au temut să recunoască sincer că deţine cetăţenia statului român şi i-a îndemnat pe ceilalţi politicieni să procedeze la fel.

Chiar şi dacă vine din anturajul lui Vladimir Voronin, Sergiu Mocanu a avut curajul să-l provoace şi pe şeful statului la sinceritate în problema cetăţeniei, invitaţie la care acesta a răspuns ulterior, deşi într-o formă camuflată. Acest detaliu demonstrează că vocea lui Sergiu Mocanu este auzită de putere, că aceasta-i urmăreşte evoluţia politică şi prestaţia publică.

Ex-consilierul prezidenţial dispune de toate calităţile necesare unui lider politic. Analiştii politici afirmă că este unul din puţinii politicieni cu carismă. Iar dacă adăugăm la aceasta şi bogata experienţă pe care a acumulat-o pe parcursul anilor atât în tabăra opoziţiei, cât şi în tabăra puterii, vedem că există toate premisele ca steaua sa politică să strălucească destul de puternic în viitorul apropiat.

Sergiu Mocanu a intrat în politică pe cont propriu cu efect. Dacă va ţine ritmul, are toate şansele să spună un cuvânt greu în politica moldovenească, să devină o forţă de atracţie pentru un considerabil segment de electorat. Judecând după siguranţa lui Sergiu Mocanu, care nu a făcut până acum avansuri niciunuia dintre liderii politici de top, angajaţi în recroirea eşichierului politic, planurile sale sunt cu bătaie lungă. El a lăsat să se înţeleagă că ar beneficia de suportul unor importante forţe politice din exterior, dorindu-şi, probabil, să devină un mentor spiritual al noii generaţii de europragmatici care să ia locul eurooptimiştilor prefăcuţi şi euroromanticilor naivi.