SERAFIM URECHEAN. Apărarea convertită în atac

Serafim Urechean este, poate, singurul politician care este în drept să califice anul 2007 ca unul foarte bun pentru el personal, dar şi pentru formaţiunea pe care o conduce. AMN a reuşit să preia, fără prea multe zâzanii şi ciorovăieli, conducerea unui important număr de raioane (comparativ cu alţi concurenţi cu pretenţii şi scoruri relativ bune în sondaje). liderul AMN şi-a consolidat imaginea de politician influent şi principal oponent, iar alteori chiar adversar, al preşedintelui Vladimir Voronin.

Atenţia predilectă pe care i-a acordat-o lui Serafim Urechean şeful statului l-a ajutat să-i devanseze pe mulţi dintre reprezentanţii notorii ai opoziţiei. Iată de ce succesul lui Serafim Urechean şi al AMN a fost oarecum previzibil. Chiar dacă alianţa a fost cariată pe parcursul vremii trecute de după alegerile parlamentare de sciziuni (a plecat mai întâi grupul Braghiş, apoi grupul care a creat ulterior Partidul Naţional Liberal). Nici cercetările presupus penale pe marginea unor dosare semidescompuse care s-au constituit, la părerea stafului AMN, într-o hărţuire, nu l-au debusolat prea mult pe Urechean.

Deficitul de efort de popularizare a formaţiunii l-a suplinit adversarul. Până şi recentul proiect televizat, în care este vizat fără echivoc Serafim Urechean de rând cu alţi decidenţi din mediul opoziţiei (dar cu măsuri juridice de precauţie), este mai curând în beneficiul celor ridiculizaţi. E puţin probabil că satira, cam amatoricească în comparaţie cu mostrele de la televiziunile occidentale sau măcar şi cele ruseşti, să-i demotiveze pe susţinătorii acestor lideri.  

După alegerile locale generale Serafim Urechean a făcut un gest care i-a uimit pe toţi – el a chemat liderii politici şi cetăţenii să uite de votul din 4 aprilie 2005 şi să purceadă la constituirea alianţelor democratice în teritoriu. Această poziţie conciliantă de fapt a şi făcut posibilă preluarea de către formaţiuni necomuniste a puterii la nivel local în circa 2/3 din raioane. Dacă Serafim Urechean nu ar fi procedat astfel, este prea puţin probabil că ar fi fost posibilă consolidarea opoziţiei în perioada post electorală. În condiţiile în care alianţele în teritoriu ar fi fost constituite accidental, reieşind din configuraţii şi simpatii/antipatii locale, scrutinul din vara anului 2007 nu s-ar fi constituit în ceea ce democraţii preferă să numească un pas spre victoria lor din parlamentarele din 2009.

După ultimele alegeri, Serafim Urechean a devenit un incontestabil centru de atracţie pentru toţi acei care doresc schimbarea guvernării în 2009. „Ajutată” de celelalte formaţiuni care nu contenesc să se anihileze reciproc, AMN îşi fortifică poziţia. Şi o contabilizare sumară arată că, în 2007, AMN a obţinut atât capital politic, cât alte partide nu obţin în patru ani. Chiar dacă formaţiunea lui Serafim Urechean nu va întreprinde nici o acţiune serioasă până în 2009, oricum va demara cu şanse importante în următorul scrutin parlamentar.