![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
În 2007, compania lui Nicolas Nicula, „Acvila Grup”, şi-a întărit considerabil poziţiile pe piaţa central-europeană. Achiziţionând cel mai mare producător de covoare din România – „Incov” (Alba Iulia) – compania moldovenească a ajuns (alături de un agent economic din Polonia) cel mai important jucător pe piaţa covoarelor din Europa Centrală.
Achiziţionarea firmei române de către „Acvila Grup” a fost tratată de unii drept o greşeală – compania era în pragul falimentului, situaţia în cadrul ei era sub orice critică, iar colectivul de muncitori – în pragul unor greve de proporţii. Calculul lui Nicolas Nicula, însă, a fost unul corect – el nu numai că-şi întărea poziţiile pe piaţa regională, ci primea un acces mai liber la piaţa occidentală, dat fiind recenta aderare a României la Uniunea Europeană.
Ulterior, s-a văzut că această decizie a fost una reuşită şi din alt punct de vedere – către finele anului 2007, producătorul autohton de covoare a nimerit în situaţia exportatorilor de vinuri, adică i-a fost sistat accesul pe piaţa Rusiei. La prima vedere, această lovitură trebuia să fie una destul de dureroasă, căci 25% din exporturile companiei se efectuează anume în ţara respectivă. Nicolas Nicula este, însă, un optimist înnăscut şi vede în toate mai întâi latura bună. El a declarat că nimic grav nu s-a întâmplat şi că asemenea decizii „doar ne fac mai independenţi”. Depăşirea situaţiei el o vede în substituirea exporturilor către Federaţia Rusă prin exporturile în alte ţări europene.
În prezent, „Acvila Grup” controlează 60-70% din piaţa autohtonă a covoarelor, deşi realizează în Moldova doar circa 5% din volumul total al producţiei sale, restul fiind predestinat exportului. Pe lângă Rusia, compania efectuează exporturi considerabile către Ucraina şi România.
Deşi nu şi-a dorit niciodată să facă „business de familie” şi cu atât mai mult „business împreună cu soţia”, soarta a dorit să se întâmple altfel. Astfel, soţia nu numai că a fost cea care a stat, de fapt, la originea ideii de a face business cu covoare (deschizând chiar un magazin în acest sens la începutul anilor 90 ai secolului trecut), dar, în prezent, este şi cea care conduce companiile de distribuţie din grup.
În general, Nicolas Nicula poate fi considerat un om norocos. Fortuna i-a zâmbit practic în fiecare moment important al vieţii sale. Astfel, a ales arbitrar să studieze la Institutul Politehnic din Sevastopol, la maşini de calcul, iar ulterior s-a dovedit că aceasta este una dintre cele mai de perspectivă profesii. La întoarcere în Chişinău, în 1985, a fost asaltat cu propuneri de angajare la serviciu. În 1992, când deschiderea unui business era considerată o adevărată nebunie, a fondat „Acvila” şi ulterior s-a văzut că o decizie mai corectă nici că putea să ia. Apoi a achiziţionat fabrica de covoare din Ungheni, care era într-o stare jalnică, dar şi aceasta s-a dovedit a fi o decizie bună (deşi pentru transformarea ei într-o întreprindere prosperă Nicolas Nicula a trebuit să depună eforturi considerabile).
Nicolas Nicula este unul dintre puţinii businessmani autohtoni care are o viziune clară privind situaţia businessului autohton în ansamblu. „Statul nu trebuie să fie în acelaşi timp şi antrenor, şi jucător. El trebuie să stabilească regulile de joc, dar să nu se implice în activitatea economică”, susţine antreprenorul. El vede capul tuturor relelor în economia moldovenească în faptul că „nu avem o bază juridică clară şi o protecţie stabilă”. „De aceea investitorii se tem să investească”, mai concluzionează businessmanul.
