NICOLAE CLIMA. Magistratul nr.1

Nicolae Clima reprezintă ultima încercare a sistemului judecătoresc din Republica Moldova de a se reforma fără să dispară pentru a fi înlocuit cu altul nou. Este primul preşedinte al Consiliului Suprem al Magistraturii de la 1991 încoace care pare să aibă pârghii reale de a influenţa starea de lucruri din domeniul justiţiei.

Reforma puterii judecătoreşti în Republica Moldova a demarat, deşi lent, încă în deceniul trecut. S-a încercat racordarea acestuia la standardele europene. E şi meritul sistemului judecătoresc că, la finele anilor  90, democraţia moldovenească era privită cu ochi buni de marile cancelarii occidentale care au catalogat-o ca fiind una semiconsolidată. Totuşi, după 2001 s-a înregistrat un recul îngrijorător. Republica Moldova a început să piardă pe bandă rulantă procesele ce i se intentau la CEDO, ceea ce era un semn clar că-i ceva putred în justiţie.

Era nevoie de o schimbare. Dar aceasta, impusă din exterior, nu avea sorţi de izbândă fără un impuls din interior. Şi el n-a întârziat să apară. Se numea Nicolae Clima. Anume lui breasla judecătorească i-a încredinţat în mare parte destinul său.

Dăruit cu două calităţi, cea a fermităţii şi cea a punctualităţii, a refuzat să mai mimeze independenţa justiţiei care, deşi consfinţită în Constituţie, ridica, totuşi, mari semne de întrebare. Până în 2005 Consiliul Suprem al Magistraturii avea o autonomie redusă, deşi oficial nimeni nu ar fi îndrăznit să afirme acest lucru. Oricum, mai mult de jumătate din membrii lui erau desemnaţi în funcţii de puterea politică. Existau, prin urmare, destule temeiuri de a suspecta sistemul judecătoresc de obedienţă faţă de guvernare. Însă reforma din 2005 a început treptat să schimbe această situaţie. Judecătorii numiţi de Adunarea Generală a Judecătorilor au obţinut majoritatea în Consiliu, astfel fiind exclusă orice ingerinţă politică în activitatea organului respectiv. Tot atunci s-a decis ca preşedintele Curţii Supreme de Justiţie să nu mai fie din oficiu şi preşedinte al CSM. Anume pe  fundalul acestor schimbări radicale, a apărut în prim plan Nicolae Clima care, de altfel, şi până atunci se impusese ca un profesionist desăvârşit, onest şi corect. Nu degeaba a fost propulsat în vârful puterii judecătoreşti chiar de colegii de breaslă care au mers din capul locului pe mâna lui.

Nu puţine voci afirmă că reformele din 2005 au fost făcute de ochii lumii şi că în realitate nimic nu s-a schimbat. Până la un punct criticii au dreptate.  Parlamentul şi în prezent îşi permite să sfideze deciziile Consiliului, refuzând să confirme în funcţii judecătorii propuşi de acesta. Totodată, imaginea sistemului, în ciuda reorganizării sale din ultimii ani, continuă să rămână  preponderent proastă.

Numai că există o regulă generală, potrivit căreia forţa oricărui dispozitiv material e dată de partea sa cea mai slabă. Nu puterea automobilului, de exemplu,  dă forţa sa competiţională, ci îndemânarea şoferului. Tot aşa şi instituţiile judecătoreşti, oricât de bune ar fi, nu valorează  nimic fără instituţia judecătorului. Acesta, metaforic vorbind, conducând un vehicul mai mult sau mai puţin performant, trebuie să înveţe a şofa singur, să reziste în faţa presiunilor din afară. Altfel spus, urmează să se schimbe nu numai sistemul, ci şi  judecătorii, dar şi, nu în ultimul rând,  politicienii. Iar Nicolae Clima ştie că  pentru asta e nevoie şi de timp, şi de răbdare.

Totuşi, până şi în aceste condiţii, noul preşedinte al CSM a înregistrat unele succese. În primul rând,  independenţa sistemului judecătoresc în raport cu puterea executivă, orice s-ar spune, a crescut simţitor. În al doilea rând, activitatea Consiliului Suprem al Magistraturii a devenit mai transparentă. De acum încolo toate regulamentele adoptate de CSM vor fi publicate în „Monitorul Oficial”, iar celelalte decizii ale acestuia vor apare pe site-ul instituţiei. S-au depus eforturi considerabile şi pentru combaterea corupţiei. S-au majorat salariile judecătorilor, s-au îmbunătăţit condiţiile lor de muncă, chit că pe banii Occidentului, iar declaraţiile pe venit ale acestora vor fi date publicităţii cu regularitate. În plus, s-a făcut şi o încercare de a promova o prevedere legislativă care ar fi obligat judecătorii să-şi justifice veniturile. În cazul în care aceasta ar deveni lege, situaţia s-ar putea schimba mult în bine.

Este limpede că puterea  judecătorească nu se poate perfecţiona fără ca acelaşi lucru să se întâmple şi cu puterea politică. Totuşi, avantajul celei dintâi stă în faptul că în fruntea ei se află Nicolae Clima, un justiţiar experimentat şi curajos care face tot ce-i stă în puteri ca sistemul judecătoresc să se conducă exclusiv de litera legii, nu de interesele politicului.