NICOLAE BOTGROS. De ce plâng viorile

Anul acesta a lucrat mai mult pe la Bucureşti şi în alte mari oraşe din România. Maestrul Botgros şi orchestra sa minunată au fost de nelipsit la cele mai frumoase emisiuni televizate şi concerte de peste Prut. I-am văzut mai des la televizor decât acasă.

Au rupt sârma ghimpată de pe conştiinţa şi din muzica noastră pentru prima dată în 1988, fiind invitaţii Mărioarei Murărescu. Astăzi Orchestra Naţională de Muzică Populară „Lăutarii” nu se confruntă cu probleme legate de naţionalitate, pentru că, indiferent de culoarea paşaportului şi viza de reşedinţă, Patria căreia Nicolae Botgros îi slujeşte cu credinţă este Muzica. 

O vreme s-a tot spus că republica noastră este „un strugure de poamă de pe harta Uniunii”. Dacă ar fi să privim cu atenţie acel strugure şi să-l readucem în contextul lui firesc, atunci am observa că, de fapt, acel strugure a fost rupt din trupul unei viori, care tânguie cu  mult dor ca un descântec neîntrerupt. Vioara lui Nicolae Botgros este metafora  expresiei acestei tânguiri. Este regină între viorile ce ştiu să  doinească de dor şi tristeţe, sau să cioplească scântei din  suflet, răspândind un evantai de emoţii. Vioara lui Nicolae Botgros, este vară dreaptă cu viorile marilor maeştri  Stradivarius, Amatti şi Guarnieri . Aceştia din urmă,  se spune, cunoşteau secretul lemnului românesc. Pe când Botgros cunoaşte secretul  cântatului fără de asemănare.  Ascultându-l, ai impresia că vioara lui dă glas unei lumi  muzicale paralele. Nu în zadar, poate, maestrul Nicolae Botgros este supranumit „magicianul viorii”. Numele lui a devenit demult indispensabil de cel al Orchestrei „Lăutarii”, al cărei conducător este.   

În 2006, la televiziunea română, „Lăutarii” lui Nicolae Botgros au fost declaraţi cea mai bună orchestră de muzică populară românească,  colectiv, invitat să acompanieze cele mai importante festivaluri şi concursuri de muzică populară. În universul cultural românesc, numele lui Botgros şi al orchestrei sale au devenit garantul calităţii şi al desăvârşirii muzicale. Pentru măiestria cu care ştie să pună arcuşul pe rănile, dar şi pe bucuriile  noastre, Nicolae Botgros este astăzi nu doar unul din cei mai influenţi muzicieni, ci şi una dintre cele mai importante, mai de frunte personalităţi ale neamului nostru. Părerea lui contează pentru noi şi influenţa pe care o are se datorează faptului că noi nu ne împărţim iubirile şi respectul pe domenii de activitate, ci pe felul în care un om ştie să ni se apropie de suflet şi să ne reprezinte cel mai bine. Iar când ştim că suntem din neamul lui Botgros, avem parcă mai multe motive de mândrie să spunem CINE suntem.    

Astăzi s-ar putea spune că „Lăutarii” susţin mai multe concerte în România decât în Republica Moldova. Acolo au colindat toate zonele în lung şi în lat, oferind melomanilor adevărate sărbători ale sufletului. Şi, dacă la Chişinău mai poţi merge din când în când la reprezentaţii cu participarea „Lăutarilor”, pentru satele şi oraşele republicii, artiştii mari  trăiesc şi cântă doar „în televizor”... E şi aceasta o durere a maestrului Botgros, care-şi trage rădăcinile de la ţară, din înţelepciunea şi virtuţile pământului nostru străbun.

„Râsul şi plânsul viorii...”- vorba cineastului Vlad Ioviţă...  E poate şi acesta un însemn venit de Sus. Dacă am şti să râdem şi să plângem  asemeni viorii lui Botgros, care ştie ca nimeni alta să dea glas emoţiilor noastre,  cine ştie – poate am fi mult mai altfel decât suntem!?