NICOLAE ANDRONIC. Câştigătorul găgăuziei

Nicolae Andronic nu s-a dezminţit nici în 2007. Şi-a confirmat reputaţia câştigată anterior de politician pe cât de discret, pe atât de eficient, care se pricepe să gestioneze nişte succese, aparent mici, de aşa manieră încât acestea,  până la urmă, să se constituie în începuturile unor schimbări pozitive aşteptate de toată lumea.

Nicolae Andronic a început anul 2007 la adăpostul unui rezultat electoral remarcabil, înregistrat în alegerile din Găgăuzia. Candidatul Partidului Popular Republican a învins în scrutinul din regiune, câştigând mandatul de  guvernator al autonomiei. La mijloc a fost mai mult decât o victorie politică singulară. Succesul PPR, condus de Nicolae Andronic, în faţa partidului de guvernământ, a anunţat revirimentul opoziţiei pe plan naţional după o lungă  perioadă de suferinţă ce  părea să nu mai aibă sfârşit. Formaţiunile democratice, luate laolaltă, au obţinut, precum se ştie, un rezultat bun în ultimele alegeri locale, preluând în consecinţă gestionarea a circa 20 de raioane din ţară. Şi Partidul Popular Republican, deşi nu pornea cu prima şansă, a cucerit, fără a furniza surprize de proporţii, câteva zeci de funcţii în organele administraţiei publice locale din diferite localităţi, arătând că se află pe o traiectorie ascendentă.

Nicolae Andronic a demonstrat astfel că este un deschizător de drumuri. Deşi evită tapajul şi nu iese niciodată zgomotos la rampă, el izbuteşte să marcheze, vorbind în termeni sportivi, nişte goluri care se dovedesc ulterior decisive nu doar pentru soarta partidei, ci şi a întregului campionat. Aşa s-a întâmplat atunci când a pus umărul la constituirea Partidului Democrat Agrar din Moldova pentru a umplea un vid ameninţător ce se căsca în centrul scenei politice. O lovitură cu bătaie lungă s-a dovedit a fi şi retragerea sa, împreună cu un grup de deputaţi, din PDAM în momentul în care acesta a încremenit în nişte proiecte depăşite de timp. Ca rezultat, agrarienii au fost înfrânţi în alegeri, netezind drumul pentru o schimbare politică ce se impunea imperios.

Andronic nu s-a dezminţit nici de-a lungul anului 2007. Nu s-a străduit să capteze cu orice preţ atenţia opiniei publice. A rămas ceea ce a fost şi a făcut ceea ce ştie mai bine. A continuat să fie un jucător politic laborios, de mare travaliu şi lipsit de complexe care, pentru a face o treabă bună, nu simte nevoia de a fi neapărat ovaţionat de public. A făcut declaraţii şi a luat atitudine doar atunci când acest lucru a fost cu adevărat necesar. A avut o poziţie distinctă în problema transnistreană, s-a pronunţat asupra planurilor controversate de privatizare a uneia dintre cele mai mari instituţii bancare din ţară – Banca de Economii, a intervenit ferm în starea de criză de la Cariera de piatră din Cosăuţi etc.

Reţinut, dar deloc închis, în toate acţiunile lui Nicolae Andronic se întrezăreşte o constantă: nu se apleacă în faţa puterii dacă vede că aceasta nu are dreptate. Tocmai de aceea n-a încetat să taxeze formaţiunea de guvernământ, să denunţe toate erorile şi abuzurile pe care le comitea, din punctul său de vedere, regimul politic. Iată de ce, cu toate că nu-i nici pe departe un radical, a creat impresia unui anticomunist mai consecvent şi mai convins decât unele celebrităţi  gălăgioase şi vorbăreţe ale opoziţiei de dreapta.

Lui Nicolae Andronic îi place să spună că dacă un politician este criticat, înseamnă că-i „un politician viu” care e luat în calcul şi de adversarii de tot felul,  şi de stăpânii clipei. Mai  afirmă că s-ar simţi deranjat dacă la un moment dat despre el nu s-ar mai vorbi şi nu s-ar mai scrie de rău. Şi în 2007 Nicolae Andronic n-a fost neglijat de presă. Despre el s-a scris mult, chiar cu lux de amănunte. Uneori i s-a dat o atenţie mai mare decât unor fruntaşi ai partidelor parlamentare.

Este simptomatic faptul că, deşi nu-i deputat, iar partidul său nu este încă unul mare, puterea nu-l slăbeşte din ochi. Ori de câte ori au prilejul, guvernanţii caută să exercite asupra lui presiuni prin fel de fel de declaraţii acide. E un semn clar că aceştia îşi dau seama că Andronic e într-o formă politică excelentă, fapt ce-i oferă şansa să puncteze decisiv cu proxima ocazie electorală.

Oricum, alegerile parlamentare care urmează să aibă loc în  2009 vor fi un test serios pentru Nicolae Andronic. Ele vor arăta dacă paşii mici făcuţi de PPR îl pot aduce în definitiv pe culmile politice. Până una alta, se vede cu ochiul liber că Nicolae Andronic urcă sârguincios dealul. Dar e încă mult până departe.