MIHAI GHIMPU. Revanşa de la CMC

Anul 2007 a fost pentru Mihai Ghimpu unul de „renaştere  din scrum” şi chiar de răzbunare pentru umilinţa suportată după ce foştii camarazi l-au uitat pensionat înainte de vreme. Scos din calcule de cei mai mulţi analişti şi politicieni, el a reuşit să găsească soluţia cea mai eficientă, dar şi cea mai ieftină pentru a reveni în avanscena politicii moldoveneşti. Deşi e nevoit să împartă cu Dorin Chirtoacă laurii, oricum, e o partajare de beneficii fără pericol, întrucât există riscuri minime să fie trădat zgomotos şi cu pretenţii „pecuniare”, cum s-a întâmplat la „alte case”.  

Chiar dacă i s-a împlinit visul de a ajunge în funcţia de „primul preşedinte” al Consiliului Municipal Chişinău, Mihai Ghimpu s-a văzut silit să plătească un preţ exagerat. La fel ca şi comuniştii, luaţi prin surprindere de victoria din anul 2001, Mihai Ghimpu a trecut printr-o fază de romantism inevitabil, înainte ca să se fi dezmeticit. Şi la fel ca şi comuniştii ajunşi la putere, a fost constrâns să lase în dulap uniforma de luptător aprig şi nonconciliant şi să caute căi de conlucrare cu acei pe care nu-i accepta anterior nici măcar la o halbă de bere. Într-o situaţie disperată, când şi-a dat seama că nu avea alţi aşi decât fermitatea, l-a înfruntat cu succes (cel puţin tactic) pe liderul PPCD. După care a rezistat şi atacurilor lansate de şeful statului la adresa noii guvernări din capitală, evitând limbajul unor replici tăioase care altădată îi era atât de familiar. 

Unii analişti sunt de părere că Mihai Ghimpu are şanse să devină adevăratul (dacă nu cumva şi singurul) trezorier al doctrinei politice liberale, care se diluează pe măsură ce apar noi şi noi partide care pretind să derive din această orientare.

Mihai Ghimpu a reuşit parţial să-şi onoreze promisiunea de a promova în politică oameni noi, tineri, cu viziuni pro-europene şi democratice. Dovada „Dorin Chirtoacă” nu este singulară.

Cea mai mare problemă a liderului Partidului Liberal acum este să nu facă risipă de capitalul (fragil, conform unor analişti, dar suficient în condiţiile de inflaţie politică din Moldova) acumulat în alegerile locale, capital din care nu poate pretinde dividende, dacă nu-l consolidează în fiecare zi.