ION STURZA. Un businessman de talie internaţională

În 2007, ex-premierul Moldovei a dat lovitura – nu în politică, ci în business. El a reuşit să medieze una dintre cele mai de răsunet tranzacţii ale anului în businessul mondial – comercializarea a 75% din acţiunile gigantului petrolier român „Rompetrol” către compania din Kazahstan „KazMunayGaz”. În urma acestei tranzacţii, Dinu Patriciu, proprietar al „Rompetrol”, a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni din România.

Meritul lui Ion Sturza la efectuarea acestei tranzacţii putea fi doar intuit, căci el, modest fiind, nu a făcut mare vâlvă la subiectul dat. Ulterior, însă, Dinu Patriciu a recunoscut, în mai multe intervenţii televizate, că „Ion Sturza, membru în bordul „Rompetrol”, a fost adânc implicat în acest proces. El reprezintă de mulţi ani „Rompetrol” în spaţiul fost sovietic”.

Astfel, se poate afirma că ex-premierul a contribuit la schimbarea „cursului energetic” în arealul euro-asiatic. Potrivit estimărilor experţilor, tranzacţia mediată de Ion Sturza a creat „o punte alternativă pentru energia de la Marea Caspică spre Europa” şi „înfiinţează un Nabucco pentru ţiţei”. Dinu Patriciu a declarat, după această tranzacţie, că „cei din Kazahstan au resurse, iar “Rompetrol” e un pod între Est şi Vest”. Ion Sturza reuşeşte pe această cale ceea ce nu au reuşit mulţi granzi ai businessului european şi asiatic – să creeze alternative marilor concerne ruseşti care activează în domeniul respectiv. În 2007, Ion Sturza a devenit primul moldovean care a reuşit să medieze afaceri de miliarde. Potrivit companiei din Kazahstan, valoarea de piaţă a grupului „Rompetrol” a fost calculată la 3,616 miliarde de dolari americani, ceea ce înseamnă că valoarea tranzacţiei a fost de 2,712 miliarde de dolari.

După această tranzacţie ponderea lui Ion Sturza creşte şi mai mult. Fără să vrea el devine o expresie vie a declaraţiilor făcute pe parcursul ultimilor ani de mai mulţi oficiali de la Chişinău, precum că Moldova trebuie să devină o punte dintre Est şi Vest, dat fiind specificul său geografic, economic, politic etc. Ex-premierul Moldovei a demonstrat că acest lucru este posibil în practică, devenind astfel un potenţial exemplu pentru alţi businessmani.

În 2007, Ion Sturza a stat departe de politică, deşi figura sa este atractivă pentru orice formaţiune din Moldova. El a rămas fidel declaraţiei făcute atunci când a părăsit fotoliul de premier: fiecare om trebuie să ştie când trebuie să plece. A plecat fiind în vârful piramidei şi nu a insistat să revină (după cum procedează mulţi), chiar dacă a avut această ocazie de nenumărate ori. Cel puţin, despre aceasta se vorbeşte la nivel neoficial.

Dintr-un anumit punct de vedere, aflarea lui Ion Sturza în afara politicii este în detrimentul Republicii Moldova. Căci, în situaţia în care pe eşichierul politic se resimte o criză acută de lideri, Ion Sturza, cu aptitudinile sale şi cu felul său de a fi, ar fi fost o soluţie pentru mulţi alegători,  iar ulterior şi pentru ţară.

Ex-premierul este înconjurat de o aură a misterului. Şi nu pentru că nu ar fi deschis către public sau că ar face mare taină din activităţile sale. Mai degrabă pentru că orice persoană de succes pentru opinia publică „din oficiu” este misterioasă.