DUMITRU URSU. Protectorul băncilor

Părerile despre Dumitru Ursu s-au împărţit. Unii analişti consideră că anul 2007 a fost pentru el, cu precădere,  greu, deoarece a pierdut funcţia de preşedinte al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. Alţii, însă, dimpotrivă, afirmă că a fost unul bun, întrucât a reuşit să ducă la bun sfârşit reforma din domeniul pe care l-a gestionat, iar ulterior a fost ales preşedinte al Asociaţiei Băncilor din Moldova.

Se pare că, până la un punct, au dreptate şi cei dintâi, şi cei din urmă. De bună seamă,  Dumitru Ursu a trebuit să-şi întrerupă o activitate şi să înceapă alta, ceea ce nu-i exclus să-i fi adus şi unele insatisfacţii. Pe de altă parte, meritul său în crearea Megaregulatorului pieţei financiare este incontestabil. A reuşit să realizeze una dintre cele mai importante reforme din istoria Republicii Moldova, fapt ce deschide noi perspective în reglementarea sectorului nebancar.

Astfel, Ursu devine unicul profesionist din Republica Moldova care se poate mândri cu faptul că a contribuit atât la dezvoltarea sectorului bancar (când a activat la Banca Naţională a Moldovei), cât şi a celui nebancar (când a activat la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare). Curios este faptul că unii experţi trec în categoria succeselor obţinute de  Dumitru Ursu până şi pierderea de către el a fotoliului de preşedinte al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. Adepţii acestei idei fac trimitere la declaraţiile opoziţiei, potrivit cărora puterii i-ar fi convenit ca în fruntea Comisiei să vină o persoană care nu prea s-ar interesa de esenţa lucrurilor şi doar ar executa docil comenzile de sus. Dacă este într-adevăr aşa, faptul că Dumitru Ursu nu a devenit conducătorul noii instituţii este perceput de respectivii analişti drept un indiciu că autorităţile recunosc înaltele sale calităţi morale şi profesionale.

Noua funcţie a lui Dumitru Ursu – cea de preşedinte al Asociaţiei Băncilor din Moldova - nu este mai puţin importantă decât precedentele două – de prim-viceguvernator al Băncii Naţionale a Moldovei şi preşedinte al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. Se ştie că sectorul bancar este unul dintre cele mai dinamice din republică. Acesta, în mare parte, dă tonul economiei naţionale. În 2007, băncile  au contribuit esenţial la creşterea PIB prin dimensiunea financiară şi au fost lideri incontestabili în ceea ce priveşte tranzacţiile pe piaţa mobiliară, deţinând aici o cotă estimată la circa ¾. Acesta este sectorul cel mai atractiv pentru investitori, inclusiv pentru cei din străinătate. În context, poate fi invocată venirea pe piaţa Moldovei a băncii „Societte Generale” sau a „Gruppo Veneto Banca”.  Schimbările în sectorul bancar sunt evidente. Rolul lui se accentuează în economia naţională. În aceste circumstanţe, creşte şi semnificaţia instituţiei menite să formuleze şi să promoveze interesele băncilor. Ea se numeşte Asociaţia Băncilor din Moldova. De altfel, faptul că  Dumitru Ursu a venit în fruntea ei este perceput şi drept o expresie a autorităţii sale de care se bucură el în mediul bancar.

Ponderea lui Dumitru Ursu creşte considerabil şi pe fondul reformelor economice întreprinse în ultimul timp de oficialităţi pe diverse planuri. Asociaţia Băncilor este unul din partenerii de bază ai puterii în sectorul asociativ, opinia ei fiind de multe ori decisivă. Acest lucru s-a văzut, de exemplu, în cadrul şedinţelor organizate la cel mai înalt nivel parlamentar la care s-a discutat punerea în aplicare a aşa-zisei Ghilotine-II şi în cadrul implementării strategiei Guvernului şi BNM cu privire la dezvoltarea sectorului financiar al RM în perioada 2005 - 2010, dar şi cu multe alte ocazii.  Se consideră că influenţa lui Dumitru Ursu asupra situaţiei din republică rămâne una imposibil de neglijat. Viitorul va arăta dacă aceasta va creşte sau nu. Un lucru, însă, este cert: Dumitru Ursu e un profesionist de ale cărui abilităţi Republica Moldova va avea încă nevoie.